17 aprilie, luni
Astazi am revenit impreuna cu Romeo in BC, dupa doua zile petrecute in C1 (tabara 1). Am uitat cum e sa dormi la altitudine si, desi tabara a fost mai lejera decat pe K2, aerul putin, mancarea fara gust si frigul ma fac sa imi doresc castelul de gheata de la Balea. Partea buna e ca sunt aclimatizat la 6.000 de metri si am reusit sa facem o recunoastere, 250 m up, printre seracuri (turnuri de gheata). Sunt doua rute posibile – cea scurta, dar mai dificila, a lui Gia, cu o zona expusa, si cea a lui Inaki, care nu necesita corzi fixe, cu 2 zone expuse. Ieri ne-am oprit la un moment dat intr-o zona expusa. La 20 de minute dupa ce am plecat de acolo, a pornit o avalansa…
19 aprilie, miercuri
Ieri a fost vreme rea, azi am reusit sa urc un cort si doua butelii de gaz pana aproape de C1, mai sus fiind deja pericol de avalansa. Au inceput, spre bucuria noastra, sa apara japonezii: azi, o tanara foarte vioaie batea urme spre C1. De asemenea, este asteptata Jungo Tabei (70 de ani), prima femeie care a urcat pe Everest. Aviz amatoarelor!
21 aprilie, vineri
Azi plecam din nou spre C1 si speram sa ajungem mai sus decat ultima oara. Echipele, fapt clasic deja, sunt Inaki-Jorge, Denis-Serghei, Horia-Romeo.
22 aprilie, sambata
Azi de dimineata, la 05.00, am pornit voiniceste spre C2, dar, dupa o ora, Iñaki s-a intors, spunand ca zapada e prea instabila si ca nu vrea sa riste. In schimb, Denis si Serghei au continuat ascensiunea. Eu am decis sa ma intorc cu Inaki in BC. Aici au ajuns toti japonezii, cu 16 climbing sherpa dupa ei. Ajutor binevenit, dat fiind faptul ca unul dintre depozitele noastre cu 300 m de corzi fixe a fost luat de o avalansa.
23 aprilie, duminica
Romeo voia sa plece singur din C1 spre C2, dar, din fericire, s-a razgandit si a revenit in BC. Vremea este buna, asadar Inaki, Jorge si cu mine pornim in dupa-amiaza asta spre C1, iar maine dimineata, cand totul va fi inghetat, spre C2. Varful se vede tot mai des si sperantele de a ajunge acolo cresc de fiecare data cand Soarele lumineaza muntele.