America celor 2.400 de mile

Pe drumul spre Amboy, in desertul californian Mojave, se receptioneaza Golden Oldies – melodiile transmise de postul de radio Route 66. De-a lungul anilor, numarul locuitorilor din Amboy a scazut continuu, pana cand, astazi, au mai ramas doar trei. In cafeneaua de aici, pot fi vazute poze cu Ronald Reagan si Rocky Marciano – boxerul de categorie grea care detine un record valabil inca si acum: 49 de meciuri castigate consecutiv.

Drumul pana in San Bernardino – localitate pitoreasca, asezata intr-un decor luxuriant, cu nesfarsite plantatii de portocali – este dezolant: vaste intinderi desertice, presarate, pe alocuri, cu arbusti razleti. La intrarea in San Bernardino, inca se mai pot vedea indicatoarele originale ale Route 66.

De aici, drumul mai dureaza trei ore pana la tarmul Oceanului Pacific. Dupa o calatorie incredibila, cale de 2.400 de mile, strabatand opt state (Illinois, Missouri, Kansas, Oklahoma, Texas, New Mexico, Arizona si California), aici sfarseste gloriosul drum american. Si tot de aici incepe legenda numita Route 66.

Foto: Marco Okhuizen/TCS
Traducere si adaptare: Miruna Vasilescu

FACTS

SUA elaboreaza legislatia referitoare la constructia drumurilor publice.
 
1926. Drumul transamerican intre Chicago si Los Angeles devine functional; in acelasi an, i se atribuie oficial denumirea de Route 66.

1926-1960. Este perioada de glorie a Route 66, datorata, initial, exploziei transportului auto si, mai apoi, fascinatiei pe care a exercitat-o asupra celor ce vedeau in acest drum un simbol al libertatii de miscare, al libertatii in general.
 
1938. Se incheie lucrarile de asfaltare.

1946. Nat King Cole lanseaza melodia Get your kicks on Route 66.
 
1970. Vechiul drum este inlocuit, aproape in intregime, de o autostrada moderna, cu patru benzi.

Cu toate ca distanta dintre Chicago si Los Angeles poate fi parcursa, mult mai rapid, cu avionul, nu putini sunt cei care inca prefera sa o strabata cu masina, intr-o calatorie incarcata de aventura si nostalgie, pe vechiul Route 66 – „coloana vertebrala” a Americii.

John Steinbeck a numit Route 66 „Drumul-mama” in romanul Fructele maniei, carte care spune povestea celor ce porneau catre California in cautarea unui viitor mai bun. De atunci, drumul acesta fabulos a constituit o permanenta sursa de inspiratie pentru scriitori, regizori, compozitori si cantareti celebri, precum Nat King Cole, Bob Dylan sau Rolling Stones.

In orice alta tara, un muzeu dedicat unei strazi ar parea absurd – pe Route 66 este insa normal sa intalnesti cateva muzee dedicate istoriei drumului, sa te intorci in timp conducand in imaginatie pe langa restaurantele demodate, benzinariile, motelurile si vechile cinematografe in aer liber. Initiativa statului Arizona de a restaura drumul a fost urmata, pentru inceput, de celelalte sapte state prin care trece acesta; acum, datorita finantarilor guvernamentale si donatiilor, Route 66 este din nou in stare buna, iar micile orasele de pe marginea lui, amenintate cu disparitia in urma cu zece ani, isi castiga painea din vanzarea suvenirurilor, turistii fiind foarte tentati sa cumpere orice amintire legata de acest drum legendar.

La inceputul calatoriei, in Chicago, indicatorul pentru Route 66 este practic imposibil de zarit din pricina cladirilor, a traficului si a poluarii, dar, pe parcurs, calatorului pare a i se dezvolta un al saselea simt, al orientarii. Totusi, drumul este aproape imposibil de strabatut fara un ghid sau o harta.

Primul oras care gazduieste un simbol binecunoscut al Route 66 este Wilmington, cu „gigantul Gemini” – un urias de 5 metri inaltime, ce tine in mana o racheta (fireste, Gemini) folosita in primele misiuni spatiale Apollo. In apropiere de St. Louis, se gaseste cea mai cunoscuta statie de camioane de pe intreaga ruta – Dixie’s –, loc unde calatorii obositi pot innopta. Din fericire, motelurile de pe drum sunt foarte numeroase si ieftine, multe datand chiar din anii ’50.

In Oklahoma, peisajul este presarat cu puturi de petrol secate si utilaje vechi, ruginite. La postul local de radio se difuzeaza doar muzica country si aici pot fi intalniti primii oameni care poarta palarii de cowboy; numarul lor va creste exponential in drum spre Texas. Desi Route 66 strabate doar o mica portiune din statul texanilor, aici se gaseste celebra ferma Cadillac, ce gazduieste o faimoasa opera de arta, datand din 1974: zece masini Cadillac cu botul ingropat in pamant, la marginea unui lan de porumb.

In New Mexico, vechiul drum strabate un peisaj spectaculos: Monument Valley – cea mai folosita locatie pentru filmarea peliculelor western –, si canionul Chelly, in teritoriul indienilor Navajo. Arizona este statul unde Route 66 are cea mai mare lungime; tot aici se afla si unul dintre cele doua moteluri-teepee datand din anii ’50, care ofera cazare in wigwamuri autentice.