Drumul spre casa: Odiseea
Saurind uriasul cal de lemn, pe care l-a intesat cu floarea ostirii grecesti, Odiseu-Ulise a reusit sa pacaleasca prudenta troienilor (care nu s-au temut de greci cand acestia le-au oferit daruri) si a devenit adevaratul invingator intr-un razboi ce parea sa nu-si afle sfarsitul. Aedul orb, Homer, presupusul autor al Iliadei, nu a intrerupt aici istoria, ci a tesut-o mai departe, povestind, in Odiseea, aventura lipsita de triumf a intoarcerii acasa a invingatorilor. Drumul lui Ulise si al insotitorilor sai, din Troia (aflata pe coasta estica a Turciei de astazi) pana in Ithaca (insula Corfu), ar fi trebuit sa dureze cateva zile.
Apriga furtuna iscata de zeul Poseidon a incurcat vrerea si nazuintele oamenilor, facandu-i sa rataceasca pe apele Mediteranei occidentale pret de zece ani. Mai lung cu un deceniu decat s-ar fi cuvenit, periplul lui Ulise ne-a scurtat cu cateva milenii drumul spre sufletul, intelepciunea si civilizatia greaca.
Pe urmele lui Ulise
Am incercat acum, la inceputul mileniului III, dupa odiseea descoperirii adancurilor oceanelor si a piscurilor celor mai semete ale Himalayei, dupa odiseea cuceririi Lunii, sa refacem Odiseea cea dintai, matca mitica a tuturor marilor calatorii, sorgintea initiatica a experientelor care depasesc limitele umanului, drama inaltatoare a omului atras fara incetare de duhul revoltei si de nevoia de a domestici forte care ii sunt superioare.
Ocrotit de anumiti zei, chinuit si batjocorit de altii, Ulise a ajuns pe coastele Africii, unde a nimerit in bratele ademenitoare ale nimfei Calypso, a infruntat agresiunea paradisului din tinutul mancatorilor de lotus, a strabatut Corsica, Sicilia, Malta si coastele Italiei meridionale, unde a ripostat fara convingere vrajilor frumoasei Circe, i-a pacalit pe lestrigoni si a scapat ca prin minune de stancile zvarlite de ciclopi, s-a legat de catarg ca sa reziste cantecului sirenelor si s-a strecurat printre falcile de piatra ale Scilei si Charibdei.
Dupa ani de visat cu ochii deschisi, de crunte dezamagiri si voluptuoase amagiri, dupa ani de tristete si dor fara satiu, eroul a fost singurul care a izbutit sa depaseasca incercarile la care a fost supus el si echipajul sau si sa ajunga pe taramul sperantelor sale dintotdeauna: primitoarea insula Ithaca, unde Penelopa si Telemah, sotia si fiul, il asteptau si unde cainele sau, simtindu-l acasa, si-a dat duhul in pace.
Revazand dupa atata vreme popasurile lui Ulise, revizitandu-le detaliile halucinante, putem lesne sesiza parfumul de eternitate al apelor si tarmurilor Mediteranei, imobilitatea olimpiana a unor peisaje care sunt, cu siguranta, la fel precum acelea asupra carora a zabovit ochiul melancolic al lui Ulise. S-au schimbat doar oamenii si asezarile, s-au schimbat doar purtarea, straiele si corabiile. Zeii dindaratul lucrurilor au ramas aceiasi. La fel si drumul de intoarcere a barbatului acasa.
Versurile citate din Odiseea au fost traduse de George Murnu (Homer, Odiseea, Editura Univers, Bucuresti, 1971)
Foto: Raffaele Celentano si Ralf Kreuels/TCS