Olimpiada se intoarce in Grecia

In replica, URSS si majoritatea tarilor din Tratatul de la Varsovia au refuzat sa ia parte la editia urmatoare, de la Los Angeles. Romania, insa, a participat la ambele editii! In total, s-au desfasurat 24 de editii ale Olimpiadei de Vara (inclusiv Sydney 2000). Atena 2004 va fi numarul 25, iar Beijing 2008 – numarul 26. Din 1960 (Roma), au loc concomitent si Jocurile Paralimpice, la care concureaza numai persoanele cu handicap. (La Sydney, au fost 3.800 de concurenti.)

Cele mai multe schimbari au aparut pe lista sporturilor si disciplinelor olimpice. Va vine, azi, sa credeti ca selectionata tricolora a castigat, in 1924, medalia de bronz la rugby? De fapt, a fost ultima editie la care rugby-ul a fost prezent (fusese introdus in 1900, cand insusi Coubertin a arbitrat finala), iar performanta noastra s-a datorat faptului ca am iesit pe locul trei din… trei echipe participante.

De atunci, au tot aparut si disparut sporturi sau probe, tendinta fiind totusi aceea de extindere perpetua, iar gigantismul care incepea sa sufoce Olimpiadele (s-a ajuns la peste 10.000 de sportivi la o editie!) a fost stopat, partial, prin introducerea de criterii preolimpice de calificare, care limiteaza numarul participantilor la majoritatea disciplinelor.

De-a lungul timpului, s-a concurat la golf, tenis, rugby, tir cu arcul, sarituri la trambulina, box, inot, atletism, fotbal, scrima, lupte, judo, gimnastica, baschet, haltere, volei, polo, handbal, tir, canotaj, caiac-canoe, tenis de masa, hochei pe iarba, ciclism, pentatlon modern (unde, spre deosebire de Antichitate, se concureaza la tir, scrima, inot, calarie si cros), yachting, calarie s.a.m.d. Explicatia prezentei, in general temporare, a unor sporturi exotice, precum twae kwon do (Seul, 1988), e data de lobby-ul facut de catre tarile organizatoare in favoarea sporturilor nationale. Unele dintre aceste sporturi se impun, dovada ca si la Atena 2004 exista in program discipline ca badminton, baseball, softball sau triatlon (inot, ciclism, cros).

FACTS

Hoteluri Grande Bretagne, Piata Syntagma, 21 km – aeroport, 14 km – port, 338-630 euro/zi; Andromeda, 4 km – Piata Syntagma, 21 km – aeroport, 14 km – port, 250 euro/zi; Divani Palace Acropolis, 1 km – Piata Syntagma, 26,5 km – aeroport, 10 km – port, 195-300 euro/zi Restaurante Zona cu restaurante grecesti tipice este Plaka-Bakaliarakia (fructe de mare), Dromos (mancare greceasca traditionala), Kalokerinos (meniu taverna-standard), Eden (vegetarian) Shopping Kolonaki, Neo Psychiko, Mesogeion, Kifisia, Glyfada, Exarcheia Vinoteci Cava Anthidis (Kolonaki), Peri Karpou (Kifisias) Cofetarii Alea (Kifisias), Asimakopoulos (Exarcheia) Produse alimentare traditionale Gonia tou Agroti (Exarcheia), Naxos Cheese Factory (Kypseli)

Informatii olimpice
Site oficial: www.athens2004.com Rezervari de bilete: www.theonlineticketshop.com Comitetul de Organizare: www.athens.olympic.org Presedinte: Gianna Angelopoulos-Daskalaki Adresa: Zappeio Megaro, Atena Tel. Æ 32 10 324 0004, Æ 32 10 327 8200 Fax Æ 32 10 200 4003

5 itinerarii prin Atena
1. Acropole si imprejurimi: Parthenon, Erechteum, Teatrul lui Dionyssos, Teatrul Herodeion. Durata: 3 ore 2. Monastiraki: Thiseio, Odeon, Agora Romana, Muzeul Agorei, Turnul Vanturilor. Durata: 3 ore 3. Palatul Prezidential, Gradina Nationala, Zappeion, Coloanele lui Zeus, Arcul lui Hadrian. Durata: 1ora 30 min. 4. Atena neoclasica: Parlamentul, Catedrala Catolica, Academia, Biblioteca Nationala, Arsakeio. Durata: 1 ora 5. Manastirea Kaisariani – Gradina Monumentelor Bizantine, Gradina Botanica, Manastirea Asteriou. Durata: 2 ore

Pierre de Coubertin
Parintele olimpismului modern este Pierre Fredy, baron de Coubertin, nascut la Paris, in 1863. De tanar, a fost un sportiv pasionat, practicand boxul, calaria, scrima si canotajul. A fost ales secretar general al Uniunii Societatilor Franceze ale Sporturilor Atletice, iar in 1894 a fondat Comitetul International Olimpic, in cadrul unei ceremonii tinute la Sorbona. In 1896, la Atena, a avut loc prima editie a Jocurilor Olimpice moderne, iar Coubertin a fost ales presedinte al CIO, succedandu-i grecului Demetrios Vikelas. A condus acest for pana in 1925. In timpul primului Razboi Mondial, a stabilit sediul CIO la Lausanne, intrucat Elvetia era tara neutra. In 1931, a publicat Memorii olimpice, veritabil testament filosofic al miscarii pe care o initiase. A murit in 1937. Conform ultimei lui dorinte, inima sa se afla depozitata pe vecie intr-o stela funerara amplasata in Grecia, la Olimpia.

Nadia, de la 1 la 10
Momentul magic al olimpismului romanesc este cel de la Montreal, din 1974, cand Nadia Comaneci a fortat arbitrii sa-i acorde prima nota de 10 din istoria gimnasticii. Cum computerele nu erau setate pentru aceasta eventualitate, nota afisata a fost… 1.

Flacara olimpica
In fiecare an de desfasurare a Jocurilor moderne, la Olimpia are loc ceremonia aprinderii flacarii olimpice. Primul purtator al ei este intotdeauna un sportiv grec. Torta simbolica este transmisa apoi din mana in mana, pentru a parcurge un itinerariu complicat pe tot globul, inainte de a ajunge pe stadionul pe care are loc ceremonia de deschidere a respectivei Olimpiade. In 2004, calatoria flacarii va dura 78 de zile, rastimp in care va strabate 78.000 km. Numai in Grecia, la dus si la intors, ea va petrece 43 de zile, purtata de 7.700 de sportivi. In afara granitelor Greciei, flacara va fi purtata de alti 3.600 de sportivi, parcurgand in premiera continente precum Africa si America Latina.

Nu exista nici un dubiu: Olimpiada este cea mai importanta infruntare sportiva, jocul suprem. Un joc desfasurat acum sub deviza „Citius – Altius – Fortius“ („Mai rapid – Mai inalt – Mai puternic“), propusa pe 7 martie 1891 de catre abatele dominican Henri Didon, prietenul baronului Pierre de Coubertin, care a fost avocatul reluarii acestor intreceri in epoca moderna.

Cea mai mare competitie a lumii, in date Coubertin a infiintat Comitetul International Olimpic (CIO) si a considerat ca Atena era locul cel mai potrivit pentru o prima noua editie, la fix 1.602 ani dupa ce imparatul bizantin Teodosiu I decisese suspendarea Jocurilor, in zorii crestinismului, pe considerente de paganism. In Antichitate, sportivii se intreceau la doar cateva discipline si, spre deosebire de astazi, cand concureaza participanti din aproape 200 de tari, pe atunci nici macar vorbitorii de elina nu aveau cu totii dreptul de a intra in competitie si de a fi incoronati cu laurii victoriei. La majoritatea disciplinelor, barbatii concurau separat de tineri, iar despre femei sau fete nici nu putea fi vorba.

Titlurile puteau fi castigate la cursele de care, calarie, box, lupte, pankration (o combinatie de box si lupte, un fel de K1 avant la léttre), alergari si pentatlon (proba combinata: disc, sulita, saritura in lungime, alergare si lupte). Jocurilor moderne li s-au adus, in vremea lui Coubertin si dupa aceea, pana la Juan Antonio Samaranch si Jacques Rogge, o suita impresionanta de modificari. Se zice ca doar spiritul olimpic ar fi ramas neschimbat, desi a participa la Jocuri nu mai inseamna automat a si invinge, asta mai ales in conditiile dopajului devenit fenomen de masa – de la o simpla tableta de nurofen, pana la steroizi, hormoni sau creatina en gros.

(Va mai amintiti recordurile redegiste pe banda rulanta? Dar cazul atletelor chinezoaice care, dupa doar un titlu, se retrageau imediat? Numele Ben Johnson si fascinantul sau timp inregistrat in cursa de la Seul, din cadrul JO 1988, va mai spun ceva? Cat despre pataniile de la Sydney 2000 ale halterofililor Ciharean si Mateas, ale aruncatoarei de ciocan Melinte sau ale gimnastei Raducan, prea mica pentru o pastila atat de mare, dar mai bine sa nu turnam sare pe o rana inca deschisa…)

Dopajul a modificat dramatic nu doar imaginea Olimpiadei, vazuta ca imaculata emanatiune a porumbelului pacii, ci si viziunea asupra sportului in general. „Citius – Altius – Fortius“ s-ar putea traduce, liber, acum, prin „Mai dopat – Mai performant – Mai greu de descoperit“… Dincolo de noile gaselnite ale laboratoarelor de biochimie, Olimpiadele moderne au insemnat si o lista nesfarsita de modificari ale structurii competitiei desfasurate, din patru in patru ani, in anii bisecti, sub semnul celor cinci cercuri olimpice (tot o creatie a baronului de Coubertin, insa datand din 1913.

In plus, editia 2004 foloseste anticul simbol al ramurii de maslin, alaturi de doua mascote, Phoebus si Athena). De prisos sa mai spunem ca Olimpiadele moderne au admis in competitie femeile de la bun inceput. Marea noutate a constituit-o aparitia in 1924 a pandantului hibernal, Olimpiada de Iarna. Numai ca, disputandu-se in acelasi an, cele doua intreceri se canibalizau, asa ca, din anii ‘90 ai secolului trecut, ele au fost decalate cu doi ani, dupa editia din 1992 introducandu-se imediat, in 1994, inca o editie de iarna, la Lillehammer.

Discontinuitati au mai aparut, evident, in timpul celor doua Razboaie Mondiale, cand unele editii au fost anulate (1916, 1940, 1944). Politica a influentat mult desfasurarea normala a Jocurilor. In semn de protest fata de invazia sovietica in Afganistan, SUA si aliatii sai occidentali nu au participat la editia de la Moscova, din 1980.