Sub soarele Egiptului
Printre altele, am aflat ca, dupa prima jumatate a secolului XX, marcata de febra descoperirilor (un fel de a spune descoperiri, pentru ca, in fapt, majoritatea arheologilor europeni si americani mai degraba au jefuit siturile arheologice decat le-au cercetat), care a dus la popularizarea mondiala a stravechii civilizatii egiptene, arabii au constientizat ce comori sunt ingropate sub picioarele lor, in nisipuri.
Prin urmare, au inceput sa trateze Egiptul antic ca pe o mostenire proprie – de pe urma careia doresc sa scoata bani multi. Am trait sentimente contradictorii in momentul in care am ajuns in fata Marii Piramide a lui Kufu (Keops). Imi venea sa mangai si sa sarut fiecare piatra in parte, insa nu am putut sa nu bag de seama ca Gizeh a ajuns o ruina, departe de imaginea magnifica pe care mi-o facusem despre ea din fotografii si documentare.
Chiar celebrul Sfinx este puternic „desfigurat“; Hawass mi-a spus ca „are cancer“, iar daca nu va fi restaurat de urgenta, in 10 ani se va narui complet. Am avut prilejul sa intru in piramida lui Khafre (Chephren), care in poze apare intotdeauna ca fiind cea mai inalta dintre toate. Este o simpla iluzie optica, datorata faptului ca piramida a fost construita pe o colina. Printr-un tunel ingust si intunecat, de 1/1 metri, cobori, mergand ca piticul, vreme de zece minute, pana ajungi intr-o mica incapere din care pornesc alte doua astfel de culoare. Unul duce catre Camera Reginei, dar este blocat.
Celalalt conduce la Camera Regelui – un cub de 10/10 metri, in care se afla un sarcofag din piatra. Aerul este cald, greu – impreuna cu ceilalti temerari care nu au abandonat, ma uit in sarcofagul gol si pe peretii de un cenusiu mat. Custodele beduin care ne-a calauzit tipa din toti rarunchii: „Aici s-a odihnit regele Khafre!“, cere cativa banuti, apoi ne conduce inapoi la lumina. In apus, la Valea Regilor La Luxor, ingemanarea dintre lumea araba si cea egipteana este totala.
Pe de o parte, oraselul este unul tipic arabesc, cu case micute, de maximum doua nivele, dar si cu hoteluri si pensiuni luxoase, cu gradini exotice. Transportul terestru se face, in special, pe magarusi si pe camile; cel pe Nil – cu diverse ambarcatiuni. Pe de alta parte, aici se afla templele Karnak si Luxor si tot aici se intind Valea Regilor si Valea Reginelor, mai bine de 90% dintre locuitori traind de pe urma turismului.
Bazaruri, minimagazine si buticuri sau simpli comercianti stradali te asalteaza cu suveniruri: esarfe, robe, margele, statuete, papirusuri, lampi, brichete – toate marcate cu simboluri, hieroglife si imagini ce amintesc de vechiul Egipt. Cele doua mari temple, Karnak si Luxor, erau pe vremuri parti ale unui singur complex – probabil un centru religios imens.
Mare parte din structura lor – coloane, pereti intregi si statui – s-a pastrat pana in ziua de astazi, iar sub indrumarea unui ghid bun, poti trai o experienta unica de imersiune in viata religioasa a Egiptului din urma cu 3.500 de ani. A doua experienta fascinanta pe care o poti trai la Luxor este vizitarea locului de veci al conducatorilor Noului Regat al Egiptului (cca.1550-1070 i.Hr).
Situata in plin desert, Valea Regilor gazduieste peste 80 de morminte, inclusiv pe ale unora dintre cei mai mari faraoni: Thutmosis al III-lea, cunoscut drept Napoleon-ul Egiptului Antic, sub care civilizatia egipteana a atins apogeul, Amenhotep al III-lea, uimitorul rege-soare, care a initiat cultul monoteist al lui Amon-Ra, Seti I si fiul si succesorul acestuia, Ramses al III-lea, care este mai bine cunoscut drept Ramses cel Mare si, bineinteles, celebrul Tutankamon.
Foto: Marc Ulieriu