Sub soarele Egiptului

FACTS

• Aşezările de la capătul lumii
• TOP 10 locuri cu reputatie paranormala

Theba era impartita in doua: Orasul Viilor, la est de Nil, unde rasare Soarele si se afla pamant arabil (pe care egiptenii au construit cladiri uriase de piatra, printre care complexul Karnak) si Orasul Mortilor, la vest de Nil, unde apune Soarele, in desert, in Valea Regilor.

In timpul domniei lui Ramses al III-lea, in Theba a inflorit ceea ce multi istorici ai religiilor considera a fi prima forma de monoteism din lume: cultul lui Amon-Ra, Zeul Suprem.
Numele modern al orasului a fost dat de arabi, care au fost atat de impresionati de palatele Waset-ului, incat l-au numit Luxor, adica Orasul Palatelor.

Karnak facts
Numele antic al complexului de temple era Ipet-isut­, care s-ar putea talmaci prin Cel mai sacru loc din lume. Karnak era considerat a fi Casa Zeilor; numai preotii, in timpul ritualurilor, aveau voie sa patrunda aici.

Corabia solara
A fost descoperita in anul 1954, intr-o catacomba aflata la cateva zeci de metri de Marea Piramida. In aceasta corabie de lemn, lunga de 43 de metri, a fost transportat pe Nil trupul lui Kufu (Keops), in timpul ceremoniei funerare.
A fost ingropata atat de aproape de mor­mantul faraonului pentru ca, in mo­men­tul in care Kufu se va trezi din morti, sa poata „naviga“ cu usurinta spre Ceruri.

Info util
Portaluri si site-uri de agentii turistice romanesti care organizeaza vacante in Egipt: www.infotravelromania.ro; www.romaniantourism.ro; www.europatravel.ro; www.neckermann-iuvetravel.ro; www.travelclub.ro »

Sejururi de 8 zile, all inclusive Luxor: intre 400 si 500 euro/persoana Cairo-Hurghada: intre 500 si 600 euro/persoana Croaziera pe Nil: intre 550 si 700 euro/persoana Sharm al Sheikh: intre 600 si 800 euro/persoana

IMPORTANT:
In Egipt, practica bacsisului este oficiala; pentru un sejur de 8 zile, pregatiti in plus 100 de euro sau 150 de USD; din cauza temperaturilor extrem de ridicate, nu este recomandata vizitarea Egiptului in lunile de vara.

O data cu lasarea serii, la Cairo, cele doua maluri ale Nilului sunt impan­zite de grupuri de adolescenti. Gasti de baieti, perechi de indra­gos­titi sau grupuri de cate 2-3 fete singu­re stau pe faleze si in gradini, asezate pe presuri colorate. Beau suc karkardy sau limonada si rontaie se­minte, fistic, alune prajite ori diver­se sortimente de baclava (in Egipt exista peste 500), preparate de vanzatorii ambulanti care-si plimba carucioarele cu buna­taturi in susul si-n josul marelui fluviu.

Desi mi-am lasat barba si m-am tuns scurt pentru aceasta calatorie, iar hainele mele nu ies prin nimic in evidenta fata de cele ale tinerilor egipteni, imediat ce parasesc hotelul sunt identificat drept strain si tratat ca atare: toti isi atintesc curiosi privirile asupra mea. Unii comen­teaza, altii ma arata cu degetul, copiii mici rad si alearga in jurul meu.

Foarte, foarte multi tineri ma saluta insa prietenos, in engleza sau in araba: Misaa’ el-kheer! A-h-lan! (Buna seara! Bine ai venit!). Un vant cald adie printre palmieri si ficusi, florile din parcuri miros dulce, iar pe Nil navigheaza o multi­me de felucca, iahturi si vaporase de agrement. Trec pe langa doua fete – una dintre ele mi se pare deosebit de frumoasa: are ochi mari, verzi, contu­rati cu mult negru, si pielea maslinie, iar capul ii este acoperit doar de un batic alb, indice social al faptului ca este nemaritata.

Aud in urma mea o incantatie: La’a, la’a, la’a, lu, lu, lu! si, in timp ce merg inainte, o ingan si eu pe fata: Lu, lu, lu! (Mai tarziu, aveam sa aflu ca acest joc de cuvinte inseamna ceva de genul: Nu, nu, nu! Da, da, da!). Fata chicoteste, izbuc­nes­te in ras, iar apoi, spre totala mea surprindere, ma opreste si ma invita sa stau cu ea pe pres. Aflu ca se numeste Manal, are 17 ani si urmeaza sa studieze la Universitatea Americana din Cairo. In timp ce bem o limonada, Manal imi spune povestea orasului.

Steaua lui Al-Muez Spre sfarsitul secolului X d.Hr., in tribul fati­mizilor s-a ridicat un puternic si cha­ris­­ma­tic print siit, Al-Muez Ledin-Allah (Cel Dreptcredincios intru Dum­ne­­zeu), descendent direct al Profe­tului, prin fiica acestuia, Fatima. In anul 969, dupa ce cucereste Tuni­sia, Al-Muez isi trimite cel mai bun prie­ten, pe generalul Gawhar (Biju­teria), un fost sclav sicilian conver­tit la Islam, sa cucereasca Egiptul.

Campa­nia fulgeratoare a lui Gawhar este incununata de succes, iar pe 5 august 969, dupa vic­toria finala, ge­ne­ralul isi stabileste taba­ra intr-un mic orasel, Al-Mansu­reya, si-l invita pe print sa-si viziteze noile pamanturi. Legenda spune ca o puternica furtuna de nisip i-a ridicat la ceruri pe toti sol­datii din escorta printu­lui, in vreme ce acesta calatorea spre Gawhar, iar Al-Muez, desi a scapat miraculos, s-a rata­cit in desert. In cele din urma, insa, a gasit drumul spre Al-Mansureya, orien­­­tandu-se dupa o stea calatoare.

Cand a ajuns in tabara sicilianului, s-a dus la intelepti si i-a intrebat care este nume­le acelei stele. Acestia i-au ras­puns: Al-Qahira (Invingatorul), iar de atunci numele orasului a devenit Cairo. S-a lasat noaptea. Nilul este stra­ba­tut acum de o multime de vapoa­re-restaurant de lux, cu doua-trei etaje, cu petreceri opulente, cu dan­sa­toare din buric, cu circari si cu formatii de mu­zi­ca traditionala. Pentru Manal este tar­ziu, asadar ii multumesc pentru po­ves­te (Shok-ran!), iar ea imi zam­beste si-mi spune Maa salaama! (La revede­re!).

Astazi, Invingatorul este o metro­pola imensa, un melanj izbitor intre mult exotism si multa mizerie. Cladiri de peste 40 de etaje, unele luxoase, moderne, altele mai vechi, rasar printre casute traditionale, moschei si cosmelii din chirpici; traficul este un infern total si un candid muzeu live al evolutiei auto din anii ’50 ai secolului trecut pana in prezent. Cea mai grava problema a orasului Cairo este insa suprapopularea – sute de hectare de pamant arabil, mai valoros decat aurul intr-o tara cu 70 de milioane de locui­tori si cu peste 90% din teritoriu deve­nit desert, au fost cotropite de blocuri.

Blocuri uriase, maronii, mare parte dintre ele neterminate, desi locui­te, care au ajuns sa se apropie pana la o arun­catura de bat de platoul Gizeh. Beduini si piramide Aveam sa ajung pe platoul de la Gizeh si la Luxor dupa o densa conferinta de presa, in fapt o veritabila lectie de istorie si arheologie predata de Zahi Hawass, secretarul general al Consi­liului Suprem pentru Antichitati al Egiptului, si de Sydney Soussa, vicepresedinte executiv al National Geographic Channels International.