Drumet pe Coasta Sclavilor

Publicat: 06.02.2007
Lomé, capitala statului Togo. Capete de hiena uscate isi asteapta musteriii pe o taraba din piata Akodessewa. Inspaimantator? Nicidecum. Mai degraba misterios, captivant si farmaceutic; ne asigura Florin Iorganda, care a explorat de curand un colt exotic al Africii Negre...

Toate amestecate in anumite proportii – afumate, arse sau fierte –, iar apoi aplicate sau ingurgitate la ceas de seara. Zis si facut: clientul ia dis-de-dimineata autobuzul care il duce in nordul orasului, targuieste cele prescrise la piata (poate primi drept cadou si niste ulei aromat) si se intoarce la vrajitoare, care ii prepara „medicamentul“. Trece sau nu afectiunea? Ei bine, aici chiar si calatorilor umblati prin aceasta parte a lumii le scapa raspunsul…

Locuitorii satului pescaresc Grand Popo, devenit statiunea turistica principala a Benin-ului, merg din doua in doua luni in satul invecinat, Hounsoukoe, pentru a trezi prin dansurile si cantecele lor fetisul (intruparea spiritului) menit a apara zona de hoti. Dansul in cerc dureaza pana tarziu in noapte si este, deopotriva, arta, prilej de socializare, distractie si procesiune religioasa. Temelia fetisului este udata cu rachiu de palmier, iar soclul este manjit cu sange si fulgi de gaina, sacrificata intru linistea tinutului.

Ca oriunde in satele africane, strainii sunt bineveniti atata timp cat urmeaza regulile unei societati puternic ierarhizate. Vrajitorul-sef, caruia i-am cerut ingaduinta de a fi primit in mijlocul comunitatii sale, mi-a vorbit despre importanta traditiei in coeziunea satenilor, despre continuitatea meseriei de saman din tata in fiu, dar si despre intruziunea inerenta a civilizatiei in cele mai ascunse cotloane ale Africii. Unele dintre pozele realizate de mine le-au parvenit celor din Grand Popo prin e-mail, utilizat cu fervoare de catre tinerii scolarizati ai satului.

Pentru calatorul venit din nordul arid al Sahelului, apropierea de ocean este un prilej de bucurie: peste tot culturi de manioc, mei si porumb, dar si plantatii de cacao si cafea pe platouri si pe dealuri. Muntii din Togo, desi scunzi, gazduiesc cascade racoroase si jungle pline de fluturi si de plante exotice. Toate acestea, impreuna cu aerul proaspat, inmiresmat si cu umiditatea temperata, invita la drumetie.

Coasta Sclavilor numara prea putine vestigii ale perioadei coloniale, poate si pentru ca epoca respectiva reprezinta un episod tragic al istoriei locului: de-a lungul a patru secole, Africa Centrala si de Vest a furnizat Lumii Noi 12 milioane de sclavi, dintre care se estimeaza ca doua milioane au murit pe parcursul traversarii Atlanticului. In memoria celor pusi in lanturi, la Ouidah, sub patronajul UNESCO, a fost construit monumentul intitulat Punctul fara Intoarcere.

Foto: Florin Iorganda, Tientan Ling

FACTS

Voodoo
In suburbiile Lomé-ului, se afla una din cele mai mari piete de obiecte voodoo din lume. Clientii vin aici cu retete de la saman si cumpara de la cranii de maimuta sau de hiena, la coarne de taur, testicule de leu, piele de sarpe si alte ingrediente magice. Papusile de lemn sunt folosite de vrajitori pentru a alunga blestemele si a vindeca. Indigenii, care in urma cu secole au fost dusi ca sclavi in Lumea Noua, au luat cu ei si au perpetuat limbile, obiceiurile si practicile voodoo, in coloniile din Cuba, Brazilia si Haiti.

Ganvie
Povestea fondarii acestui sat lacustru este tipic africana: membrii unui trib numit Tofinu au fost nevoiti sa caute noi teritorii, din cauza cresterii demografice si a hranei insuficiente oferite de pamânturile din nord. Vânatorii de sclavi din tribul invecinat, regatul Fon, aveau o superstitie: sa nu te aventurezi niciodata in imparatia apelor. Asa ca membrii tribului Tofinu au inaltat pe piloni, in mlastina invecinata Cotonou-ului, o asezare care, in prezent, numara circa 27.000 de locuitori. In majoritate pescari, ei isi duc viata in exclusivitate deasupra apei: casele, scoala, magazinele si dispensarul sunt, toate, constructii de lemn situate la doi metri de suprafata acesteia. Exceptie face piata de duminica, flotanta: comerciantii aduc marfuri de la oras sau din satele invecinate.


Urmărește DESCOPERĂ.ro pe
Google News și Google Showcase