D-journal. AIguille du Goûter
» In viata, poti sa vezi zeci de apusuri, insa de fiecare data experienta este alta: azi e un nor in plus, maine – unul in minus; azi esti cu cineva, maine poti fi singur. Important e sa-ti pastrezi sufletul deschis, sa poti vedea de unde vine lumina cea buna. Langa Aiguille du Goûter (3.863 m), crestele luminate ne arata calea catre refugiu.
» Pe Mont Blanc, ca de altfel pe orice varf, nu poti zabovi o eternitate. La un moment dat trebuie sa cobori. Ramai insa cu luarea-aminte a celui care a putut sa priveasca dincolo de margine chiar si numai pentru o clipa. Matei coboara pe creasta expusa de sub varf.
» Dupa un varf inalt, pe care, de cele mai multe ori, ajungi printre sfichiurile taioase ale vantului, merge intotdeauna un vin de calitate. Insa la Grapperia din Courmayeur este foarte complicat sa poti face repede o alegere.
D-journal. Cervino
» Cervino (sau Matterhorn, 4.478 m) este unul dintre muntii-simbol ai Alpilor. Am incercat sa-l urcam pe creasta Leone, dar, pe la 4.000 de metri, am hotarat sa renuntam din cauza putinului timp pe care l-am fi avut pentru intoarcere dupa atingerea varfului. Iar ideea unui bivuac in perete nu era ademenitoare pentru nici unul dintre noi.
» Rapel dupa rapel, Matei coboara creasta Leone inspre refugiul Carrel .
» Vremea pe Cervino e extrem de schimbatoare. Aproape zilnic, la sfarsitul verii, incepand de pe la amiaza, o ceata deasa acopera jumatatea superioara a muntelui.
Climbing mountains Outside is climbing mountains Inside
» Una dintre putinele fotografii in care fotograful a devenit subiect: Alex Gavan in ultima regrupare inainte de a cobori de pe creasta Leone.
» Anul trecut, alpinistul roman a organizat si expeditia Nexcom Khan Tengri 2004, atingand solo varful Chapaev (6.130 m) si urcand pana la 6.400 m pe Khan Tengri (7.010 m), dupa care, din cauza vremii nefavorabile, a decis ca e mai bine sa renunte.
» Site-ul proiectului CloudClimbing poate fi accesat la adresa: www.cloudclimbing.ro.
» Pentru expeditia de pe Mont Blanc, Alex multumeste Codecs, Zitec, La Strada si revistei Descopera.
Fotografii: Alex Gavan, Matei Laudoniu.
28 august 2005. In timp ce strabat ultimii metri inspre refugiul Goûter, aflat intr-o buza de prapastie, la 3.817 metri altitudine, o oboseala placuta incepe sa mi se coboare in tot corpul. Pe creasta de deasupra refugiului, corturile alpinistilor care incearca ascensiunea Mont Blanc-ului pe partea franceza sunt luminate de ultimele raze ale Soarelui cu dinti.
Vantul bate usor, zapada inghetata scrasneste aspru sub apasarea coltarilor si totul in jurul nostru este scaldat in culoarea sangerie a Soarelui, o culoare care imi este atat de familiara sus, in muntii mari, si totusi atat de diferita de fiecare data. De o buna bucata de vreme, pe masura pierderii de altitudine, nici eu si nici Matei, partenerul meu de tura, nu mai zicem nimic. Este unul dintre acele momente atemporale in care se creeaza o disponibilitate sufleteasca extraordinara, cand reusesti sa fii 100% sincer cu tine insuti, si asta te face sa te poti cufunda deplin in propriul sine…
…dupa 14 ore de efort prelungit, Imi arunc pioletul in zapada si apas pentru ultima oara pe declansatorul batranului meu aparat foto. Ca de fiecare data, click-ul pe care il produce Nikon-ul are un efect relaxant asupra mea. Astazi a fost o zi lunga – la 5 dimineata ne aflam la 3.000 de metri, dupa-amiaza eram pe varf, iar acum, la 7 seara, am reusit traversarea masivului dinspre partea italiana spre cea franceza. Am urcat pe Monte Bianco si am coborat de pe Mont Blanc.
Cu ai sai 4.808 metri, cel mai inalt munte din Europa de Vest strajuieste frontiera dintre Franta si Italia. De fapt, varful propriu-zis se afla in totalitate in partea franceza, Italiei revenindu-i ceva mai scundul Mont Blanc de Courmayeur (4.748 m), aflat cam la o jumatate de kilometru spre sud-est. Pentru alpinisti, importanta Muntelui Alb nu sta neaparat in altitudinea sa, cat in faptul ca este punctul culminant al unui masiv care a reprezentat principalul spatiu de dezvoltare a alpinismului inca de la aparitia acestui sport.
Pe 8 august 1786, un vanator de capre negre si culegator de cristale, Jacques Balmat, impreuna cu doctorul Michel Gabriel Paccard din Chamonix, reuseste sa intre in istorie realizand, in premiera, ascensiunea varfului. Aceasta data este considerata ziua de nastere a alpinismului. Granitul de foarte buna calitate din care este format masivul a determinat ca, in timp, majoritatea celor mai buni alpinisti din lume sa-si faca ucenicia in acest loc. De asemenea, atat stilurile de catarare care s-au dezvoltat pe Mont Blanc, cat si etica muntelui nascuta aici au fost mai apoi extrapolate in ascensiunile din marii munti ai lumii.