5 tepe turistice… in SUA
Pe scurt, sunt locuri unde nu prea merita sa te duci si
sa-ti cheltuiesti banii. Ei, adica aceia care le-au
infiintat, asta vor, ca turistii sa vina gramada si sa-si lase
banutii pe acolo. Destinatiilor respective li se face mare reclama
– uneori exagerata, ca sa nu zicem desantata – iar cei care pica in
capcana se duc, vad si… ma rog, aici depinde de la caz la caz. Unii
incep sa injure si pleaca nervosi.
Altii – si asta e cazul fericit pentru investitori – isi inghit
dezamagirea si chiar cumpara ceva, daca tot au venit pana acolo.
Daca au si copii cu ei, pana la urma, de gura lor, dau banii pe
niste gustari scumpe si cu aspect ciudat sau pe niscaiva
suveniruri de prost gust si de calitate si mai
proasta, ca sa nu zica si ei ca n-au cumparat nimic.
Locuri, marfuri si activitati de acest gen sunt peste tot in lume.
In Italia, multi turisti au fost victime ale unor vanzatori de
inghetata care-si promovau marfa drept adevarata inghetata
italiana, cea mai buna, cea mai etc., ademenind turistii straini,
naivi si pofticiosi si capatuindu-i cu cate o inghetata colorata,
cu tot felul de topping-uri fitoase, la pretul – astronomic – de
17-20 euro.
Prin toata Europa, multe dintre zonele recomandate pentru
shopping de catre ghizii turistici sunt pline de magazine cu
suveniruri banale, al caror raport pret/calitate e de-a dreptul
revoltator – adica sunt scumpe si proaste. In tarile
Asiei, ale Africii si Americii Latine, „artizanantul pentru
turisti” e sursa de existenta a sute de mii de familii si, alaturi
de obiecte cu adevarat muncite, lucrate cu migala si grija pentru
calitate – si, prin aceasta, frumoase – produce cantitati uriase de
„amintiri” kitsch, fel de fel de obiecte multiplicate in milioane
de exemplare si carora numai exotismul le ascunde – pentru cei care
cauta in primul rand exotismul – lucratura grosolana, materialul de
slaba calitate si aspectul strident.
Locurile unde turistii sunt ademeniti si convinsi sa-si lase banii
au primit si o denumire specifica: capcane pentru turisti.
Sunt peste tot. Ca sa nu zicem ca vedem doar paiul din ochiul
altuia, si la noi in tara am putea mentiona niste locuri pline-ochi
de legende, cani, sepci si tricouri cu
un celebru personaj insetat de sange.
Dar, pana una-alta, iata cateva astfel de destinatii de pe
cuprinsul Statelor Unite ale Americii, pe care chiar o publicatie
americana – How Stuff Works? – le califica drept niste
capcane turistice in sensul cel mai dezagreabil al termenului:
locuri menite sa atraga calatorii, promitand marea cu sarea, insa
de unde oamenii pleaca mai degraba dezamagiti si cu banii
luati.
Iar daca vi s-a intamplat, in cursul calatoriilor voastre prin tara
si prin lume, sa picati si voi in astfel de capcane, spuneti-ne si
noua – ca nu mai cadem si noi.
Bulevardul Hollywood
Orasul Los Angeles are multe de oferit turistilor, fara indoiala,
dar unele dintre atractiile sale – pe care agentiile turistice le
fac sa para „obligatorii” pentru oricine s-a dus pana acolo – nu
sunt chiar asa de spectaculoase, fermecatoare si impresionante cum
le lauda pliantele de la agentie. Sau, poate, sunt spectaculoase si
impresionante, dar intr-un mod cu totul diferit de ceea ce asteapta
oamenii – si nu toti apreciaza surpriza.
Vestitul Bulevard Hollywood, de pilda, acela unde pavajul e
presarat cu stele inscriptionate cu numele unor vedete – moarte sau
vii – care au facut cariera in Cetatea Filmului, a pierdut foarte
mult din eleganta sa de altadata.
In ciuda unor eforturi ale edililor metropolei de a reda istoricei
si turisticei artere ceva din stralucirea de odinioara, Bulevardul
Hollywood are inca multe dintr-o capcana turistica tipica. Printre
cladirile care il impodobesc – unele noi si frumoase, adapostind
restaurante si magazine elegante si agreabile – se insiruie
tarabe stradale cu tot felul de gustari, care imprastie tot
felul de mirosuri, iar o buna parte din spatiul construit e ocupat
de magazine care vand niste suveniruri dintr-acelea… nici
nu stiu cum sa le descriu, mai bine va dau un exemplu: niste
copii minaturale ale Premiilor Oscar (ale
statuetelor acelora aurii, oferite laureatilor, adica).
Pe strada misuna diversi mici intreprinzatori costumati in
personaje din Razboiul Stelelor sau alte filme
celebre (oare or fi aparut deja si niste „albastrei” ca aia din
Avatar?) si poti sa-ti faci poze alaturi de ei
(daca n-ai pe ce da cativa dolari).
Muzeul
Liberace
E in Las
Vegas, si asta spune deja foarte mult. Intreg
orasul Las Vegas e, de fapt, o imensa capcana pentru
turisti: a fost construit in mijlocul desertului, cu
scopul declarat de a atrage oamenii ca sa le ia banii.
Vestit pentru hotelurile si cazinourile sale colosale si
extravagante, mai ales pentru cele care evoca, in chip
mai mult sau mai putin kitsch(os), chiar caricatural, monumente
celebre ale lumii, orasul are totusi si niste muzee… printre care
si Liberace Museum, ce serveste drept prototip al
muzeului-marca-Vegas.
Colectia de exponate e plina de ostentatie, de o stralucire
stridenta – masura a personajului caruia ii este dedicat
muzeul. Walter Valentino Liberace (1916 – 1987) a fost un
cantaret de cabaret, renumit la vremea lui pentru costumele
„flamboaiante”, orbitoar de sclipitoare pe care le arbora
la spectacole, pentru bijuteriile batatoare la ochi pe care le
purta, dar si pentru stilul sau de viata excentric – la fel de
strident ca si infatisarea.
In muzeu pot fi vazute bijuteriile sale, masinile sale de lux,
piane incrustate cu strasuri, costume acoperite cu paiete si
strasuri, tot felul de alte obiecte de-ale „artistului” (cu
strasuri)… omul avea o problema in ceea ce priveste paietele si
strasurile. Daca va impresioneaza asa de tare incat vreti sa luati
cu voi putin din stralucirea care l-a inconjurat pe Liberace,
puteti sa va cumparati ceva – desigur, cu strasuri – de la
magazinul muzeului. (Sau online: o cravata de strasuri… costa 55,
95 USD).
Imitatii de
Stonehenge
Stonehenge – stiu ca stiti, mai zic si eu o
data – e cel mai faimos monument preistoric din
lume si se gaseste in comitatul Wiltshire, Marea Britanie.
Ca orice monument faimos, are copiile sale in America. Unele sunt,
pur si simplu, niste replici, construite din materiale moderne, ale
celebrei structuri din piatra; altele reprezinta materializarea
unor idei personale despre maretie si omagiu, iar altele pot fi
vazute si ca niste lucrari de arta moderna, inspirate de monumentul
cu pricina. Printre ele, se gasesc:
-
In apropiere de Merryhill, statul
Washington: o replica in marime naturala, din beton armat;
initial a fost ridicata in amintirea soldatilor cazuti pe front in
Primul Razboi Mondial (de ce au facut-o taman in forma de
Stonehenge, nu ma intrebati). -
In localitatatea Alliance, statul Nebraska:
Carhenge, o chestie facuta din 38 de masini vechi vopsite in gri; a
fost facuta de un fermier din zona, in memoria tatalui sau. (Din
nou: de ce in forma de Stonehenge…?) -
In Kerrville, statul Texas: o replica mai mica
(60% din marimea reala) , comandata de Al Shepperd, fost afacerist
(in business cu petrol). Omul a construit-o in curtea proprie, unde
sa mai afla si niste imitatii de
statui din Insula Pastelui. -
La Santa Fe, statul New Mexico: Stonefridge,
opera artistului Adam Horowitz, care a muncit la ea timp de 9 ani.
E facuta din peste 200 de frigidere vechi, pe locul unei foste
gropi de gunoi.
Acum, care dintre aceste omagii aduse monumentului megalitic
britanic merita vazute si care nu… pana la urma e o chestie de
gust, exista amatori pentru orice.
Lumea
Dinozaurilor
Care dintre ele, ca sunt multe? Si multe chiar sunt capcane pentru
turisti, cel putin pentru turistii adulti. In Texas, in Florida, in
Kentucky , se gasesc parcuri tematice apartinand unui lant
(sau retea, nu stiu cum e mai corect) cu numele de Dinosaur
World.
Dai 12,75 USD de cap de om (doar 9,75 pentru copiii sub 12 ani) ca
sa mergi pe niste poteci (sau, mai degraba, un soi de podete de
lemn), printr-o padurice, uitandu-te la replicile in marime
naturala (facute din ciment, materiale plastice si ce-o mai fi) ale
multor dinozauri, care se holbeaza la tine dintre copaci.
Copiilor s-ar putea sa le placa – macar unora dintre ei; altii s-ar
putea sa fie dezamagiti de faptul ca dinozaurii aceia nu „fac”
nimic – nu rag, nu dau din coada, nimic spectaculos, doar stau
acolo. (Nu sunt monstri animatronici, ci doar niste statui
de dinozauri – nu ca monstrii animatronici ar merita
oricand vazuti.)
O alta distractie sunt sapaturile – niste imitatii de
cercetari paleontologice (ce-i drept, sunt atragatoare
pentru copilasi): sapi in nisip, intr-o groapa special amenajata,
si gasesti niste fosile maruntele, pe care poti sa le iei acasa
gratis, daca esti copil; pe bani (2 USD) daca esti adult. Ultima
oprire, inainte de plecare, e la magazinul de suveniruri, unde iti
dai si banii care ti-au mai ramas pe niste tiranozauri de plastic
si cu asta, gata! Haideti, copii, acasa, ca ne-am distrat destul pe
ziua de azi!
„La sud de granita”
Care e cea mai la indemana destinatie pentru americanii in
cautare de exotism colorat? Mexic? Gresit! De ce sa te
duci pana in Mexic, ca sa fii nevoit sa treci granita si sa fii
intr-o tara straina, cu toate problemele pe care le presupune asta,
cand poti sa gasesti ceea ce vrei chiar in tara ta, daca
tot ce cauti este ceva culoare exotica mexicana?
Vreo 100 de panouri, insirate pe marginea soselelor, fac reclama
acestei atractii situate in statul american Carolina de Sud, in
apropierea localitatii Dillon. Creatorul ei, Alan Schafer, a
inceput cu un chiosc in care vindea bere, situat tot pe marginea
soselei, si a ajuns sa detina o mare si infloritoare afacere cu
suveniruri mexicane.
Numele intreprinderii – „La sud de granita”- are drept origine
asezarea chioscului cu bere, la sud de granita dintre statele
americane Carolina de Nord si Carolina de Sud. Intr-un acces de
inspiratie, Alan Schafer a schimbat intelesul expresiei,
apucandu-se sa importe masiv obiecte din Mexic (de la sud de
frontiera dintre Mexic si SUA, cum ar veni) si a intemeiat o
afacere pe acesta baza. Apoi, afacerea s-a dezvoltat pana la
stadiul unui mega-complex turistic, intins pe o suprafata
de 55 de hectare, care cuprinde restaurante, moteluri si
un camping, o capela unde turistii se pot casatori, un turn de 60
de metri inaltime incununat cu un sombrero urias, plus – evident –
niste ditamai magazine de suveniruri, cu o remarcabila diversitate
de marfuri.
De pilda, peste 20 de modele de cani cu desene mexicane si
opt modele de dispozitive de scarpinat pe spinare, ca sa
nu mai vorbim de nenumaratele modele de palarii, saluri, fuste,
podoabe, carti postale, farfurii si tablouri, toate evocand Mexicul
si adapandu-i cu un strop de cultura mexicana – cat de autentica,
numai Dumnezeu stie! – pe toti cei interesati, inclusiv (sau mai
ales) pe cei care nici macar n-au fost vreodata in tara vecina si
prietena. Anul acesta, afacerea isi sarbatoreste cea de-a 60-a
aniversare.
CITESTE SI: