Minuni pe cale de disparitie
7 minuni in declin
Venetia, Canal
Grande
„S-a stins viata falnicei Venetii,/ n-auzi cantari, nu vezi
lumini de baluri”. Chiar daca, la vremea cand Eminescu scria aceste
versuri, Orasul Dogilor nu mai avea, intr-adevar, opulenta de pe
vremea Serenissimei Republici, astazi, cel putin sub raportul
spectaculosului si al iluminarii feerice, arata grandios. Problema
acestui oras fondat in anul 452, unic in miraculoasa lui alcatuire
lacustra, este aceea ca se scufunda cu aproximativ 1,5 cm pe secol,
oricat de masive sunt eforturile, sustinute la scara industriala,
de pompare a apei din structurile subterane.
Insulele
Maldive
Desi pare aproape imposibil de imaginat ca o intrega tara sa se
scufunde, exact asta se intampla cu Maldivele, „o semintie” de
aproximativ 1.200 de insule, scaldate de niste ape care, potrivit
specialistilor, contin cea mai bogata viata marina din lume. 80%
dintre aceste insule se afla cu aproape un metru peste nivelul
marii si sunt pandite de un risc tragic: cresterea continua a
nivelului oceanului, fenomen cauzat de incalzirea globala. In
timpul tsunami-ului din 2004, care a afectat intreaga
infrastructura a tarii, multi atoli din zona au disparut definitiv
de pe harta lumii.
Zapezile de pe
Kilimanjaro
Considerat cel mai inalt munte din Africa (6.021 m), Kilimanjaro
are un varf (cel vestic) caruia localnicii ii spun, nu intamplator,
Masai Ngaje Ngai, adica Salasul lui Dumnezeu. Aerul sau de templu
al transcendentului e intretinut si de hlamida imaculata de zapada
care ii imbraca, indiferent de anotimp, piscul. In ultimii ani,
acest acoperamant alb si-a restrans treptat dimensiunile, din
pricina aceleiasi incalziri globale. Specialistii spun ca ghetarii
care pareau eterni vor deveni, in doar cincisprezece ani,
istorie.
Marele Zid
Chinezesc
Cele mai vechi segmente din acest monument, probabil cel mai
autoritar simbol al Imperiului de Mijloc, dateaza din secolul al
V-lea i.Hr. Frontiera semeata si edificiu de aparare, singurul
artefact uman vizibil din spatiul cosmic, Zidul a fost consolidat
in vremea dinastiei Ming (secolul al XIV-lea). Astazi, aproape doua
treimi din cei 6.400 de kilometri care reprezinta distanta de la
granita cu Coreea si pana in desertul Gobi au fost distruse de
eroziune si de dezvoltarea necontrolata a regiunilor din
preajma.
Luxor,
Egipt
Datand, aproximativ, din veacul al XIV-lea i.Hr., complexul Luxor
de pe malul apusean al Nilului – care include Valea Regilor, Valea
Reginelor, precum si mai bine de 40 de temple si monumente funerare
– este amenintat nu doar de ravagiile turismului si de rapacitatea
„pradatorilor” de vestigii arheologice, ci si de catre insusi
fluviul sacru. Constructia barajului de la Aswan, in urma cu 40 de
ani, a prilejuit infiltratii masive de apa, care au erodat vechile
fundatii si au acoperit numeroase morminte.
Machu Picchu,
Peru
Stravechea cetate incasa este pe cale sa devina o victima a
propriei sale popularitati. Ruinele, descoperite de istoricul
american Hiram Bingham in 1911, au devenit cea mai populara
atractie turistica peruviana din ultima vreme. Traficul urias
(circa un milion de vizitatori anual) a provocat destabilizarea si
chiar prabusirea unora dintre fundatiile de piatra. In plus,
dezvoltarea zonala – consecinta a valului de vilegiaturisti –
ameninta mediul alpin in care a fost edificata cetatea.
Triunghiul de coral,
Indonezia
In acest spatiu au fost descoperite mai bine de 3.000 de specii de
pesti si circa 600 de varietati de corali, adica aproximativ 75%
din totalul cunoscut pana asazi. Acest ecosistem paradisiac se
confrunta cu doua probleme severe: pescuitul excesiv si pescuitul
distructiv (care foloseste, pentru uciderea pestilor, explozibili
sau otravuri). Consecinta acestor actiuni criminale este nu doar
disparitia vietatilor acvatice, ci si distrugerea habitatului
lor.
2012 in patrimoniul umanitatii
De septem orbis miraculis, carte
atribuita lui Philon din Bizant (secolul III i.Hr.), a alaturat,
pentru eternitate, sapte dintre cele mai desavarsite monumente
nascute, in zorii istoriei, de mintea si iscusinta omeneasca. O
salba de minuni intocmita dupa niste criterii explicite: marimea,
frumusetea, performanta tehnica. Cum era firesc (asta daca admitem
ca firescul se poate acomoda cu ideea de miracol), lista acestor
ispravi a sporit o data cu trecerea timpului si a ajuns sa
marturiseasca spectaculosul, excelenta, titanicul, supraumanul
altor si altor monumente, in numeroase colectii, fiecare cu
criteriile ei de selectie, cu aspiratiile si larghetea sau
severitatea sa.
Unele dintre ele au ajuns chiar pana la cifra de 1.000. Nu mai
mult, ca sa nu deprecieze ideea de exemplaritate, nu mult mai
putin, pentru ca spiritul uman, in lipsa lui de tihna, a creat
neobosit vreme de 2.000 si mai bine de ani, de la data consemnarii
lui Philon, si a impins constant performanta spre parametri
superiori, facand practic imposibila lasarea deoparte a unuia sau a
altuia dintre gigantii frumusetii care jaloneaza harta lumii.
Cum pariurile oamenilor care au vrut sa atinga
perfectiunea au fost facute fie cu insondabila divinitate, fie cu
manifesarea ei sensibila, natura, lista minunilor lumii din marele
Muzeu al Planetei a fost completata, in decursul timpului, cu cele
mai spectaculoase creatii naturale (de la conurile
Cappadociei, la lacurile Keli Mutu, cheile Taroko, muntele Fuji,
raul Kali Gandaki, golful Phangnga sau Marele Canion).
Aceasta lista mixta care, potrivit logicii progresului, ar fi
trebuit largita continuu, iata ca, in anii din urma, a inceput sa
se diminueze. Oricat de multe sunt si vor fi cladirile a caror
inaltime se razboieste cu muntii, oricat de ample vor fi
structurile faraonice proiectate de cei mai cutezatori arhitecti,
unele dintre cele existente raspandesc deja mirosul ruinelor si
cunosc amenintarea neantului. Daca natura pare, uneori, ca vrea sa
se rafuiasca, simbolic, cu oamenii, rapindu-le roadele muncii si
ale inchipuirii, asa cum e cazul Venetiei, unde marea surpa
neostenit peretii si mesteca din ce in ce mai infometata
structurile de rezistenta ale cladirilor, de cele mai multe ori
oamenii sunt cei care naruie edificiile naturii, din neglijenta si
graba sau pentru ca le lipseste sentimentul sacrului si o scara
stabila a valorilor.
Asta ca sa nu mai vorbim de faptul ca isi vandalizeaza propriile
creatii, cu o inconstienta care se cere curmata rapid. Situatiile
pe care vi le-am infatisat in paginile precedente sunt doar cateva
dintre cele aflate pe lista de interventie a organizatiilor care se
simt responsabile pentru patrimoniul umanitatii. Dincolo de
iminenta tragediei lor, respira, asa cum se poate vedea din
imagini, o glorie care, mai presus de oameni, se incapataneaza sa
nu moara.
CITESTE SI: