CHINA, a patra planeta de la Soare
5 “saptamini” in… avion
Sper sa nu va suparati prea tare ca nu m-am documentat pe wikipedia sau pe alte site-uri de travel inainte sa scriu randurile despre China. Si asa spatiul articolului e mic in comparatie cu ce am vazut si ce am simtit in cea mai aglomerata tara din lume. Sa dam timpul inapoi si sa revenim pe Otopeni, de data asta la plecare, pe 15 iulie, cand am pornit spre China pentru a vana eclipsa totala de soare.
Drumul cu avionul pare interminabil. Mai intai pleci spre un oras din Europa pentru ca mai apoi sa iei avionul de China. Noi am plecat via Helsinki si alegerea a fost foarte buna. Jumbo-ul spre Beijing este imens. Inauntru gasesti confortul la care nu te astepti: spatiu suficient, display interactiv pe spatarul din fata ta, cu tot ce-ti doresti pentru o calatorie de 8 ore. Poti alege un film din multe categorii, poti asculta muzica sau poti incerca un joc utilizind telecomanda din maner. Ai doua camere cu imagine in timp real, una in fata, alta pe burta avionului.
Asa cum va spuneam intr-un episod anterior, interesanta a fost trecerea fortata de la data de 15 la cea de 16, prinzind apusul si rasaritul intr-un interval scurt de numai jumatate de ora. Apusul a fost foarte spectaculos, cred ca a durat vreo 3 ore pentru ca avionul a zburat pe paralela 60, spre rasarit.
Beijing
De la aeroport spre hotel faci cam 1 ora, poate ceva mai mult. In aeroport am fost scanati cu detectoare de temperatura. Isteria gripei porcine a ajuns si in China si nu e de mirare ca autoritatile isi iau masuri de prevenire avand in vedere ca aglomerarile urbane pot raspandi virusul cum nu ne imaginam de rapid. Ghidul se prezinta “John”, dar il rugam sa-si spuna numele chinez. Zice ca e greu de pronuntat, dar diminutivul e simplu: Chan. Asadar cu un Chan in mare forma, gata sa ne prezinte minunatul Beijing, am purces la descoperirea Chinei.
Atmosfera din Beijing ne-a lovit direct in moalele capului si-n adincul plamanilor rasfatati cu aer mioritic. Temperatura e ca la noi, dar umezeala face ca aerul inspirat sa semene cu cel dintr-o sauna. Cerul e acoperit cu o pacla sau o ceata perpetua. Soarele nu se vede, iar cerul devine albastrui, din spusele ghidului, abia dupa o furtuna zdravana, care mai muta putin amestecul de ceata si noxe fixat peste orasul cu 16 milioane de suflete.
In China, ghidul poate fi extrem de util, dar se poate transforma intr-un individ nefolositor daca nu-i trasezi din timp obiectivele asa cum le vrei tu. Daca va duceti cu afaceri sau la o conferinta intr-un singur oras chinez, fara a fi nevoiti sa iesiti din respectivul oras, va sfatuiesc sa luati avionul si sa va rezervati o camera la un hotel cu brand international. E atat de simplu. Chiar daca taximetristii nu stiu engleza se descurca bine in hatisul oricarei metropole chineze, iar o simpla harta a obiectivului turistic sau a hotelului ii este suficienta pentru a va duce in siguranta la destinatie. Avand un regim controlat de agentie de stat, taximetristii sunt singurii intreprinzatori chinezi care nu incearca si nu pot sa te jacmaneasca. Un transfer de 1 ora cu taxiul costa 2,5-3 euro.
Lucrurile cu adevarat importante de vizitat in China se regasesc in Beijing sau in imprejurimi. Odata ajunsi in China, fixati-va ca obiectiv principal vizitarea Marelui Zid Chinezesc. Este pe buna dreptate considerat o minune a lumii antice. Aveti grija sa alegeti o zi “senina” pentru vizita Zidului, pentru ca altfel riscati ca vizibilitatea sa fie la cativa zeci de metri si astfel sa pierdeti panorama impresionanta cu zidul urcand si coborand pe crestele muntilor dimprejur. Daca sunteti amatori de chilipiruri, va sfatuiesc sa va faceti cumparaturile in Beijing, fara sa asteptati minunea paradisului shoppingului din Shanghai.
Intrarile la obiectivele mari turistice, cum ar fi Orasul Interzis sau Palatul Imperial de Vara sunt modice si e bine sa nu stati la coada pentru achizitia de bilete. Pur si simplu folositi-va de experienta romaneasca de a da din coate si de a sari randul. Acolo, acest lucru este religie. De altfel, “mica intelegere” romaneasca o vezi la tot pasul, dar mai ales in traficul incredibil din Beijing. Am aflat ca prioritatea o are masina mai mare, desi semnele indica linistite acelasi lucru ca la noi. Daca vrei sa traversezi strada, nu e musai sa treci pe zebra. Oricum nu vei fi bagat in seama de catre masini. Masinile ca masinile: le vezi si merg relativ incet, dar mare atentie la motociclete si biciclete. Pentru ele nu exista “rosu” la semafor. Surprinzator pentru un asa haos in trafic este ca soferii se respecta si se protejeaza foarte mult in timpul condusului. Am inteles ca datorita acestui fapt exista putine accidente.
Daca vreti sa mancati chinezeste, va sfatuiesc sa alegeti neaparat o seara la cel mai bun restaurant pe care l-am intalnit in China: Peking Duck Restaurant. Modul de pregatire al ratei este unul extraordinar, iar amalgamul de arome si sosuri te fac sa crezi ca vei alege mancarea chinezeasca pana la sfirsitul calatoriei.
Xian
In seara zilei de 18 iulie am luat trenul spre Xian. Va spuneam anterior ca gara este impresionanta prin dimensiuni si dotari. Ei bine, aici am realizat ca filozofia de viata a chinezilor este mult mai complexa si foarte greu de inteles de catre noi, europenii. Stand la una din cele 20-30 de cozi de intrare in gara am inteles ca haosul, generat de atata populatie stransa la un loc, functionaeaza cumva pe principiul existentei musuroiului de furnici. Nu este foarte important individul, aici primeaza comunitatea. Iar cu cat mai harnici indivizii cu atat mai buna structura musuroiului. Greu de inteles in societatea romaneasca, imposibil de aplicat aici, unde, pentru o simpla ocheada sau depasire fara semnalizare risti sa fii scuipat sau chiar batut. Acolo aceste mici aspecte nu conteaza. S-a trecut la nivelul superior. Sau nu…
Ghidul din Xian ne propune sa vizitam, in buna traditie a ghizilor chinezi, o fabricuta de nu-stiu-ce. Nu gasim deloc interesant sa ne fataim prin 45 de grade cu umezeala maxima pentru a vedea la lucru cateva chinezoaice harnice care lipesc placute de email. Feriti-va asadar de propunerile ghizilor de a vizita fabrici de jad, emailuri si alte cate si mai cate. Vizitati repede o fabricuta de jad si axati-va pe obiectivele mari. Cea mai importanta excursie din Xian este vizita soldatilor din lut, ingropati dinadins de primul mare imparat chinez, acum cateva mii de ani. Daca Orasul Interzis nu ne-a impresionat pentru ca e construit intr-o perioada in care in Europa se ridicau palate cu adevarat magistrale, soldatii sculptati de teracota te rascolesc prin puterea detaliului aratat.
Ciopliti acum 2300 de ani, de catre aproape 1 milion de lucratori, cei 8000 de soldati prezinta detalii incredibile, cum ar fi liniile si amprentele din palma. La nici 2 saptamini inainte sa-i fotografiem si noi, am inteles ca au mai fost scosi la lumina alti cativa zeci de soldati.
Shanghai
Dupa doua nopti petrecute in tren, am ajuns la destinatia finala, punctul nevralgic al Chinei: Shanghai. Ghidul, tot Chan il chema si pe el, ne astepta la peron. 9 dimineata, 35 de grade in termometru. Umezeala caracteristica paralelei 30. Prin aer zburau niste ganganii mari. Obisnuit deja cu inventiile chinezesti, m-am gindit ca sunt ceva jucarii de vanzare, lansate in aer de comerciantii abili. Chan imi spune ca sunt lacuste (erau mai mari ca libelulele noastre) si ca in traditia chineza prevestesc ploaia. Nimic mai amenintator pentru mine, care venisem sa observ eclipsa totala de Soare. Dar mai aveam 2 zile si ploaia putea sa treaca linistita pina atunci…
Chan incepe monologul punand probabil vesnica placa a ghidului “interesat” de turisti. Spune insa un lucru foarte adevarat. Zice ca Beijingul merita vazut pentru Marele Zid, Xianul pentru Armata de teracota, iar Shanghaiul pentru… oameni. Aveam intr-adevar sa constatam si sa simtim pe pielea noastra cum e sa te loveasca “valul”, multimea de oameni. Tot Chan ne-a spus ca desi populatia inregistrata de Shanghai e sub 20 de milioane, in momentul discutiei, nu mai putin de 30 de milioane de oameni respira acelasi aer, cu real-feel de 55 de grade C, din interiorul orasului, fara suburbii. Diferenta e data de turisti si de chinezi aflati in tranzit prin acest babilon.
Aici traficul e la fel de haotic ca cel din Beijing, dar parca sunt de 5 ori mai multe masini. Infrastructura Shanghaiului este incredibila. Zeci de poduri, tunele, sute de strazi cu 3-4 benzi pe sens, forteaza masinile sa se miste. Gatul ti se rupe uitandu-te dupa varfurile zgarie-norilor, iar gandirea ti se opreste in loc atunci cand auzi ca perioada de constructie a unui astfel de monstru nu depaseste 1 an de zile.
Trecem pe langa World Financial Center, turnul de 500 de metri din cartierul Pudong. Langa el, un santier. Il intreb pe Chan ce se mai construieste langa gigantul turn. Imi raspunde ca turnul cu pricina a fost depasit ca inaltime de alte cladiri din Asia si ca noul santier va ridica un zgarie-nori de peste 600 de metri, cu care China va recistiga suprematia asiatica. La anul e gata! Nonsalanta. Pasiune. Forta de munca. Asa se construieste orasul pe verticala.
Ultima zi in Shanghai am rezervat-o cumparaturilor. Imi aduc aminte ca la Istambul te simti pacalit daca vanzatorul nu-ti cedeaza 30-40% din pretul initial. Aici, daca nu esti atent, esti de-a dreptul furat, pentru ca negocierea iti poate aduce produsul si de 10 ori mai ieftin. Aveam un numar de telefon al unui tip descurcaret din Shanghai. Jerry pe numele “european”. L-am sunat si a venit sa ne ia de la hotel. Va mai aduceti aminte documentarul “Socanta Asie”, care a circulat pe caseta video inainte de ’89? Asa am trait noi periculos cu tipii astia care trebuiau sa ne duca in magazine ieftine cu produse originale. Cred ca daca-i ceream sa ne faca rost de un rinichi sau de o splina nu era o problema! Inghesuiti intr-o duba cu 3 asiatici parca abia iesiti din puscarie, am ajuns pe o strada unde 2 vidanje desfundau canalizarea. Putea ingrozitor, dar nu mai tare ca ce putea sa ni se intample noua. Magazinul avea de toate: D&G, Gucci, Prada, Boss, Rolex, Vuitton, Hermes. Ce mai! De toate. Evident ca erau falsuri si inca unele bine facute. Le tradau siglele si etichetele, care erau de proasta calitate, abia se vedea scrisul. Domnul Jerry negocia pentru noi, dar imediat mi-am dat seama ca de fapt negocia pentru el. Pentru niste fake-uri preturile erau exorbitante asa ca a trebuit sa cumparam cateva camasi ca sa scapam repede din capcana intinsa de asa-zisii ghizi in ale cumparaturilor.
Asadar, sfatul meu pentru shopping in Shanghai este sa nu va faceti iluzii. Puteti gasi, daca cutreierati sutele de Mall-uri, haine si electronice la preturi ceva mai mici decat la noi, dar in nici un caz la pret de chilipir. Chilipirurile se gasesc in magazine asemanatoare celui de la capatul Colentinei: celebrul en-gross Europa.
M-a apucat noaptea scriind despre Shanghai. Si nu-mi pare rau. De la geamul meu din Balta Alba se vad stelele. Si asa de curat mi se pare aerul din Bucuresti…
CITESTE SI: