Marocul, decor de film

Valea Draa

De la Marrakesh am mers la Ouarzazate. Undeva in afara orasului am auzit de primele studiouri de film in Maroc. Am cautat cazare pentru o noapte si a doua zi am inchiriat o masina pentru Valea Draa. Peisajul era arid, acelasi portocaliu ca si nisipul Saharei ne insotea pretutindeni. Am nimerit o zi in care regele Mohammed al VI-lea decisese sa vina in vizita de lucru chiar la Ouarzazate. Oamenii erau pregatiti sa-l intampine si pareau bucurosi. Am stat de vorba cu alti localnici seara si ne-au explicat ca aveau mari asteptari de la tanarul rege, care de altfel este destul de indragit in Maroc. Tatal sau, Hassan al II-lea a fost un conducator dur, care a incalcat drepturile omului in repetate randuri. Fiul sau, actualul rege, este cunoscut pentru domnia in stil democrat fapt care i-a adus si conflicte cu conservatorii si fundamentalistii. El a dat mai multe drepturi femeilor printre care si acela de a divorta. Sub domnia sa a crescut numarul femeilor care au inceput sa studieze. Pe drum am stat mult de vorba cu soferul nostru marocan care ne-a confirmat ca islamismul practicat in aceasta tara este mult mai relaxat decat in alte tari ale Africii sau Asiei. Odata ajunsi la destinatia propusa, Valea Draa, am inceput sa zarim padurile de palmieri alternand cu kasbah. Acestea din urma sunt niste fortarete care adapostesc locuinte racoroase din pamant cu incaperi mici si intunecoase. Vizitarea unei astfel de cetati fortificate are desigur un pret negociabil ca toate serviciile in Maroc, si chiar e indicata negocierea in orice situatie, nu numai la piata. Odata intrati am aflat ca acolo s-au turnat scene din Babel, filmul premiat la Oscar al lui Gonzalez Inarritu. Se pare ca regizorul (acelasi care a realizat Amores Peros si 21 Grame) a facut o calatorie pe la 17 ani chiar in acea zona si si-a dorit sa faca un film in acest peisaj, ceea ce s-a si intamplat.

Click aici pentru a afla mai multe despre Maroc

Ait Benhaddou – cetatea filmului

Aflat la 32 de km de Ouarzazate, acest kasbah este eroul din umbra al filmarilor la Lawrence al Arabiei, Isus din Nazareth si Gladiatorul. Diferitii comercianti iti vor arata exact terenul pe care s-a turnat o scena anume de lupta din Gladiatorul. Totul are un aer comercial, desi ansamblul construit este interesant, solid, bine gandit. La fiecare noua treapta gasesti cate un nou magazin cu suveniri si singura satisfactie odata ajuns in top pare sa fie privelistea superba catre Muntii Atlas. Daca stai de vorba cu vanzatorii de mici atentii afli cate putin din viata lor. Noi am aflat de la unul din interlocutorii nostri ca avea o formatie – “porumbeii desertului” (oare exista porumbei in desert?) si ca activa intr-o fundatie care milita pentru pastrarea traditiilor tuarege. Desigur, a aflat si el cate ceva despre noi si mai ales pe unde vom merge in continuare, in ce alte orase. Ne-a notat in caiet doua adrese, ne-a spus pretul corect pentru excursia cu camile in desert si am aflat cate zeci de camile ar valora o fata cu ochii albastri. Spre finalul excursiei aveam jumatate de caiet plin cu contacte. Se pare ca oricine, oriunde mergi, are o ruda, un frate, un verisor in orasul urmator din traseul tau pe care ti-l recomanda cu incredere fie ca e vorba de cazare, restaurant sau plimbare.

Ritmul de viata marocan este unul foarte lent si am incercat cumva sa ne adaptam si noi. Privind in jur vedeai adesea barbati intinsi pe cate un scaun sau chiar pe pamant, fumand pe indelete si rumegand cateva idei. Am avut cumva impresia ca in tarile astea in care femeia nu are un rol prea important in societate prieteniile dintre barbati sunt foarte puternice, iar discutiile interesante. Dar la cafenele, in care erau numai barbati, rar mai vedeai cate o femeie insotita, surpriza! – mai toate scaunele erau intoarse spre strada, discutiile lancezeau si privirile erau atrase de femeile aflate in trecere, fie ca erau imbracate cu jallabah, fie dupa moda europeana.

Facts

Prima regula de purtare pe care am auzit-o inca inainte de plecare este sa nu refuzi ceaiul care ti se ofera de catre localnici. Odata cu excursia pe Valea Draa si petrecerea unei zilei intregi in preajma soferului marocan am mai invatat ceva: e bine sa faci un pic de conversatie. E o regula de baza in stabilirea unei bune relatii. Oamenii se asteptau de la fiecare din noi la cate o remarca sau macar un gest, o incuvintare din cap, nu conta daca unul din noi vorbea sau nu engleza sau franceza. Pentru ei familia este una din valorile fundamentale ceea ce atrage dupa sine o gramada de intrebari: Cati ani ai? Esti casatorit(a)? Cati copii ai? Limba oficiala este araba marocana, diferita de araba din Orientul mijlociu, de exemplu. Populatiile de berberi din jurul muntilor Rif si Atlas vorbesc si berbera si sunt mandri de originea lor si de obiceiuri. Un localnic striga din cand in cand: “sunt berber, nu barbar!” Aproape toata lumea vorbeste franceza ca urmare a ocupatiei franceza, dar si pentru ca o parte importanta din venituri provin din turism si atunci pe langa franceza, mai vorbesc si engleza sau chiar cateva cuvinte din alte limbi mai putin circulate, doar pentru a atrage turistii.

Inchirierea unei masini pentru o zi in zona Ouarzazate avea preturi intre 700-1400 dirhami (1 euro = 11,4 dirhami), cazarea intre 200-2000 dirhami. Nu sunt chiar o multime de posibilitati de cazare, dar acopera toata gama de bugete de calatorie, de la cel mai redus, studentesc pana la unul de lux, cu remarca ca nu sunt prezente in zona marile lanturi hoteliere.

Foto: Diana Pavlenco