O Indie noua si avuta se infiripa in mijlocul Indiei traditionale si sarace. Iar semnele acestei „concresteri“ se arata peste tot, uneori strident, cu ciocniri violente, care zgaltaie o lume. La mica departare de cladirile de birouri ale companiilor IT&C se zaresc tarani ce mana alene turme de bivoli, iar prin orasul tot mai tehnologizat ratacesc ascetii cersetori numiti sadhous. Mall-uri imense si aglomerate, cu fast-food, filme straine si boutique-uri ce expun haine dupa moda occidentala se invecineaza cu moschei de unde rasuna chemarea la rugaciune pentru credinciosii musulmani si cu temple stravechi, in care cei mai piosi dintre hindusi vin de la cinci dimineata sa se roage si sa depuna ofrande.
De la marginea orasului, din „cartierele“ de locuinte incropite din te miri ce – salasuri ale fermierilor saraci –, se zaresc, nu departe, profilate pe cer, domurile futuriste ale zonei hi-tech a orasului – New Oroville. Noii imbogatiti isi afiseaza cu ostentatie semnele exterioare ale abundentei, in acelasi oras in care mii de zilieri lucreaza cate zece ore pe zi pentru a castiga un dolar. E o urbe ciudata, in care modul de viata traditional dispare incet-incet, iar contrastul dintre noul care va sa vina si ceea ce a mai ramas din ceea ce era vechi este uneori socant. Ricsele – atat cele „trase“ de biciclisti, cat si cele motorizate – dispar treptat. In supraaglomeratul Hyderabad – 7 milioane de locuitori –, cele 70.000 de ricse se imputineaza vazand cu ochii. soferii masinilor si ai autobuzelor le acuza de perturbari ale traficului – oricum foarte dificil –, motiv pentru care guvernul planuieste reducerea numarului lor.
In schimb, apar tot mai multe motociclete si masini scumpe, semne ale bunastarii de tip nou, pe care tinerii absolventi universitari – dintre care multi lucreaza pentru importante companii occidentale de software si se „occidentalizeaza“ ei insisi vazand cu ochii – le expun cu satisfactie orgolioasa. Numeroase companii hi-tech s-au instalat sau planuiesc sa se instaleze aici, atrase de renumele Indiei – unul dintre cei mai importanti producatori de software din lume si o tara cu mari realizari in cercetare. New Oroville, una dintre zonele cele mai futuriste ale orasului, a fost intemeiat de Swain Porter, fost angajat al Microsoft, care si-a infiintat propria firma – Catalytic Software – si si-a stabilit cartierul general aici, la Hyderabad. Pe un teren viran, a fost ridicat un oras ale carui constructii albe, cu forma indrazneata, evoca mai degraba o baza spatiala, decat India straveche. Si totusi, India, cu natura ei capricioasa, e prezenta, in felul ei, si aici: domurile au fost proiectate pentru a rezista cutremurelor, incendiilor si uraganelor.
Incepand din 2002, in Hyderabad au rasarit o multime de universitati in care se predau cursuri de calculator. Chandrababu Naidu, guvernator al statului Andhra Pradesh pana in anul 2004, a vazut bine calea pe care pornise India, imensele ei disponibilitati in sectorul industriei IT, si a actionat in consecinta. Este un mijloc prin care India incearca sa razbata si sa se ridice, sa-si depaseasca statutul economic actual – una dintre cele mai sarace tari ale lumii, in ciuda bogatiilor ei. Intr-o zona unde marea majoritate a populatiei este formata din fermieri pe care analfabetismul si saracia ii condamna adesea la un trai ce echivaleaza mai degraba cu o zilnica zbatere pentru supravietuire, aceste scoli reprezinta, pentru persoanele care invata aici, sansa de a-si incepe si duce viata altfel decat marea masa a populatiei din statul Andhra Pradesh. Dar, chiar si cu o diploma de operator sau programator in buzunar, viata nu e usoara. Cozile din fata sediilor marilor companii sunt o priveliste obisnuita in Hyderabad: in fiecare dimineata, sute de oameni stau la rand, in nadejdea de a fi angajati si de a accede astfel la o viata mai buna.
Intre timp, inaltarea orasului hi-tech continua, etapa dupa etapa. Unul dintre simbolurile acestei dramatice deveniri este Cyber Gateway, un enorm ansamblu consacrat procesarii de date. El ofera companiilor indiene si straine servicii dintre cele mai moderne, printre care un call center utilat cu tehnologie de ultima generatie. In cartierul hi-tech al orasului – poreclit Cyberabad – se lucreaza zi si noapte. Utilajele huruie si pacane asurzitor, macarelele isi rotesc prin vazduh bratele gigantice, excavatoarele disloca mii de metri cubi de pamant, iar betonul curge in valuri. Echipe de sute de muncitori inalta intruna cladiri cu fatade de sticla, taiate in muchii drepte, replica agresiv futurista la lenesa splendoare a templelor multiseculare din vechile cartiere ale marelui oras. Iar la numai cativa kilometri departare de santierele unde se naste, intr-un vacarm de iad, noul Hyderabad, se ridica, parca netulburate de harmalaia infernala a orasului nou, cladirile stravechi si frumoase care au facut veacuri de-a randul farmecul cetatii.
In Santoshnagar, se infatiseaza privirii o comoara aproape necunoscuta turistilor: un mausoleu cu delicate sculpturi in marmura, ce adaposteste mormintele nobilei familii Paigah. In Secunderabad, indragostitii isi fac confidente la umbra templului lui Lakshmi, zeita prosperitatii. Templul ei este unul dintre cele peste 500 de lacasuri de cult budiste din Hyderabad. Charminar, monumentul-simbol al Hyderabad-ului, evoca arhitectura specifica tinutului Deccan, stapanit timp indelungat, in secolele al XVI-lea si al XVII-lea, de o dinastie de mari constructori, ale caror infaptuiri s-au pastrat si a caror influenta a dainuit de-a lungul vremii. In jurul edificiului – un palat de poveste orientala, impodobit cu patru turnuri deopotriva gratioase si semete – se desface un bazar parca fara sfarsit, desprins si el tot dintr-un basm de la Rasarit…
O Indie rurala, cu spiritualitate profunda, obiceiuri stravechi, viata grea, idei traditionaliste, obarsii modeste si inchidere in propriile conceptii mostenite din mosi-stramosi coexista cu India hi-tech, din siliciu, sticla si inox, cu cariere de succes, cu ambitii intelectuale si sociale, cu consumism si confort occidental, cu alunecari spre ostentatie si snobism. Contrastul e ravasitor. Nu poti sa nu te intrebi: oare cum apare el in ochii si in sufletul indienilor, de vreme ce si occidentalii il resimt atat de coplesitor? Dar poate ca aceia dintre indieni care lupta in fiecare zi pentru supravietuire vad in aceasta dramatica transformare nu o amenintare, ci o speranta. Felul in care migreaza spre marile orase, aflate in plina dezvoltare, arata, poate, ca mai puternica decat teama de dezradacinare si de necunoscut e dorinta de a merge impreuna cu valul schimbarii, in loc de a-l privi pasiv cum trece si de a se intreba incotro se indreapta.
Orasul si vremurile
Teritoriul pe care se inalta azi Hyderabad a fost veacuri de-a randul disputat de felurite dinastii razboinice. In secolul al XV-lea, aici a fost intemeiata puternica fortareata Golconda, devenita in 1518 centrul unui sultanat independent, condus de Quli Qutub Shah. A fost inceputul ascensiunii dinastiei Qutub Shahi. La cativa kilometri departare de Golconda, Mohammed Quli Qutb Shah a fondat, in 1589, un oras. L-a numit Bhagyanagar, in cinstea iubitei sale sotii Bhagyamathi. Tot el a initiat, in 1591, construirea somptuosului Charminar, ca un omagiu adus, se spune, Atotputernicului, pentru gestul de a fi oprit o cumplita epidemie de ciuma inainte ca aceasta sa ucida toata populatia orasului nou-inaltat. Peste ani, Bhagyanagar avea sa devina Hyderabad.
Istoria orasului a ramas strans legata de cea a dinastiei Qutb Shahi, care si-a sporit puterea militara si economica in secolele al XVI-lea si al XVII-lea. Hyderabad a devenit un centru al comertului cu diamante si perle, dar si o cetate a invataturii. Peste secole, Hyderabad, devenit stat, si-a pastrat puterea si prestigiul intr-o asemenea masura, incat, in vremea dominatiei coloniale britanice asupra Indiei, a detinut statutul de „aliat“ al Imperiului Britanic, bucurandu-se de autonomie si avand propria moneda, propriul sistem postal si propria retea de cale ferata. Cand India si-a castigat independenta, in 1947, conducatorii statului Hyderabad au dorit ca acesta sa ramana independent. Hyderabad a devenit o enclava, inconjurata de Uniunea Indiana, cu care semnase un acord. Dar in agitatia care a urmat obtinerii independentei, o parte a populatiei din Hyderabad a cerut integrarea statului in India. Cucerit in 1948 de catre Armata Indiana, Hyderabad a continuat sa existe ca stat in cadrul Uniunii Indiene vreme de inca 8 ani. In 1956, teritoriul Indiei a fost reorganizat pe baze lingvistice si, ca urmare a acestor schimbari, Hyderabad a devenit, in cele din urma, capitala statului Andhra Pradesh.
Foto: Pascal Meunier/Lightmediation