Palau – arhipelagul sporturilor acvatice

Primul pas: Locatia

Palau este un arhipelag de insule localizate in Oceanul Pacific, care apartine din punct de vedere geografic de ansamblul Micronezia. Arhipelagul este impartit in 16 state federale, insa insulele principale sunt Anguar, Babeldaob, Koror si Peleliu. Aproape jumatate din populatie locuieste in Koror. Insulele Palau sunt pentru scufundatorii pasionati un veritabil paradis. Recifurile de coral si lagunele adapostesc exemplare ale faunei si florei exotice care fac deliciul turistilor exploratori. Adancurile marine ale insulelor adapostesc o intensa viata acvatica, care justifica pe deplin interesul scufundatorilor amatori sau profesionisti din intreaga lume.

• Aşezările de la capătul lumii
• TOP 10 locuri cu reputatie paranormala

Stabilirea perioadei

Sezonul ideal pentru vizitarea insulei este primavara. Vremea este de partea turistilor din februarie pana in martie. Din luna iunie pana in august este sezonul ploilor, iar aparitia taifunurilor nu este exclusa. Trebuie sa stiti ca indiferent de perioada pentru care optati, temperaturile variaza intre 20 si 30 grade Celsius. Umiditatea este insa foarte ridicata, un fenomen care beneficiaza de circumstante atenunante daca luam in considerare localizarea. Primavara este si anotimpul festivalurilor in insule, prin urmare, nu este rost de plictiseala in niciun moment al zilei.

Cum ajungem

Nodul comunicational intre Palau si continent este Guam, insula care apartine de arhipelagul Marianelor. Aeroportul insulelor Palau se afla in Koror.
Inainte de a rezerva biletele de avion, este indicat sa va faceti un plan, in functie de traseul care va avantajeaza mai mult. Sfatul nostru este sa monitorizati din timp ofertele agentiilor de turism, cu atat mai mult cu cat destinatia aceasta nu este nici pe departe cea mai solicitata.

Aeroportul din Koror se afla la 25 de minute distanta de mers cu taxiul de oras. Doar hotelurile de lux pun la dispozitia clientilor transport dinspre aeroport catre oras. Pentru cei care nu se bucura de aceste privilegii, serviciile de taxi si rent-a-car sunt o optiune valabila. Daca optati pentru rent-a-car, permisul de conducere romanesc este valabil timp de 30 zile si va trebui sa va obisnuiti sa sofati pe partea dreapta, avand grija, in acelasi timp, sa nu depasiti viteza legala de 40 km/h.

Un alt lucru mai putin obisnuit este faptul ca la plecarea din Palau, turistii trebuie sa achite o taxa de 20 dolari, deci trebuie sa prevedeti si aceasta cheltuiala in buget.

Indiferent de locul in care ati ales sa va cazati, este bine de stiut ca in ceea ce priveste comunicarea intre insule, structura transportului nu este foarte bine pusa la punct. Daca nu vreti sa apelati la o excursie organizata in insule, va va fi foarte greu sa gasiti pasagere care sa faca acesta legatura, in afara barcilor si yachturilor private.
Deoarece Koror este cel mai mare oras al arhipelagului, fiind in acelasi timp si un important nod comercial, locuitorii palauani folosesc deseori propriile barci pentru a se deplasa intre locatii. Multi dintre ei se ofera sa primeasca turisti la bord, insa acestia trebuie sa suporte o parte din pretul combustibilului necesar transportului. Pentru a junge la locul unde acosteaza barcile, trebuie sa intrebati unde se afla docurile. Saptamanal, se organizeaza curse de la Koror catre Peleliu si Angaur.

In Palau

Turistului roman nu ii va fi foarte greu sa se inteleaga cu localnicii, deoarece limba oficiala este engleza. Daca nu stapaniti insa foarte bine aceast idiom, mai aveti o varianta: palauana, cea de-a doua limba oficiala.

Moneda utilizata este dolarul american, ceea ce va usura foarte mult atat situatiile complicate ale conversiei, cat si misiunea de comparare a preturilor pentru a vedea unde este mai bine: la noi sau la ei? Chiar daca nu veniti pregatiti de acasa, nu trebuie sa va faceti griji in privinta schimbului valutar: exista banci in majoritatea zonelor turistice si tot aici sunt acceptate si carduri de credit sau cecuri. Este bine de stiut ca bacsisul nu este obligatoriu in Palau, astfel incat, daca nu sunteti un practicant al acestui sport, constiinta voastra de client bun poate sa ia o pauza.

Majoritatea turistilor isi fac bugetul inca de acasa, insa zicala “socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ” este la fel de valabila si in afara spatiului mioritic. In privinta cazarii, avem numai vesti bune. Indiferent de insula pe care o veti alege, preturile variaza in functie de comfort si mai putin de locatie. Cea mai ieftina camera este intre 35 si 50 de dolari, iar urmatoarea categorie se inscrie in categoria 50 si 100 dolari. Pentru pretentiosi, confortul se cumpara cu sume variind intre 100 si 200 de dolari pe noapte, iar pentru cei care nu vor precupeti nici un efort pentru a se simti bine, exista categoria de lux, cu preturi care pornesc de la minim 200 de dolari pe noapte.

La capitolul economii, puteti avea succes, daca alegeti sa va cumparati alimentele necesare din piata si din magazinele alimentare, in defavoarea meselor copioase luate in restaurante. Pretul unei mese variaza intre 5 si 25 dolari de persoana in locatiile de lux.

O excursie organizata in jurul insulelor nu costa mai mult de 200 dolari pe zi, dar pretul depinde de optiunile voastre. Unele oferte includ si plimbari prelungite pe insulele invecinate sau scufundari.
Datorita faptului ca arhipelagul atrage foarte multi scufundatori, si ofertele sunt pe masura tuturor bugetelor. Cu o cheltuiala modica, puteti vizita cateva insule si poate aveti privilegiul unei excursii subacvatice.

O incursiune in trecutul arhipelagului

Se crede ca primii locuitorii ai insulelor Palau au venit din Indonezia. Datarea cu carbon a unor situri stravechi arata ca unele insule erau locuite inca din anul 1 000 i.Cr. Primii palauani au dezvoltat o ierarhie sociala prin care proprietatile si bunurile erau mostenite pe linie matriarhala, chiar daca acestea apartineau in continuare clanului.
Este posibil ca primii europeni care au pasit in Palau sa se fi aflat sub conducerea navigatorului spaniol Ruy Lopez de Villalobos, in 1543. Spania si-a revendicat dreptul de proprietate asupra insulelor in 1686, insa nu a intreprins nimic pentru a le dezvolta sau a le coloniza. Abia in anul 1783, odata cu naufragiul navei capitanului englez Henry Wilson, a fost initiat primul contact intre europeni si populatia indigena. Wilson a primit atunci un ajutor nesperat din partea indigenilor, aflati sub conducerea lui Ibedul, care si-a trimis, in schimb, fiul, printul Lebuu, in Anglia, pentru a primi o educatie corespunzatoare. Desi acesta a murit de variola la putin timp dupa ce a debarcat pe pamant englez, prezenta lui a reusit sa trezeasca interesul britanicilor. Cele doua tari au inceput sa dezvolte relatii comerciale intense care au durat mai bine de 100 de ani, pana cand spaniolii au reclamat din nou suveranitatea asupra insulei si au exercitat presiuni care au dus la ruperea relatilor dintre cele doua tari in 1885.
Misionarii spanioli ajunsi aici au impus crestinismul si un alfabet scris, insa nu au reusit sa-si exercite influenta, deoarece Spania s-a grabit sa vanda insulele Germaniei, in zorii razboiului spaniol-american.

Germania preia total controlul in 1899, fapt care are un efect devastator asupra populatiei, nevoita sa infrunte un val de boli contra carora nu avea dezvoltata niciun fel de imunitate. Majoritatea locuitorilor au fost transformati in sclavi, fiind folositi pe plantatiile de cocos sau in alte afaceri dezvoltate aici de noii veniti.
Urmeaza randul Japoniei sa ocupe insula din 1914 pana la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. In ciuda ocupatiilor succesive, care slabesc forta sociala si culturala a oricarei populatii, in perioada ocupatiei japoneze, insula a cunoscut o inflorire spectaculoasa: sectorul economic crestea, se puneau bazele invatamantului gratuit si s-au dezvoltat orase cu nimic mai prejos decat cele aflate pe continent.
Insa, la finalul anilor ‘30, Japonia urmarea sa transforme insula intr-o adevarata fortareata. Taberele militare din Palau au devenit in scurt timp tinte pentru Aliati. Chiar daca au existat atacuri asupra insulelor Peleliu si Angaur, zonele cele mai populate si mai dezvoltate, cum ar fi Koror sau Babeldaob, nu au fost niciodata invadate.

Dupa razboi, Palau avea sa mai cunoasca influenta unei ultime administratii straine: Statele Unite ale Americii. Dorinta acestora era sa uneasca toate insulele din Micronezia sub o singura entitate politica.

Insa planurile americanilor au fost incurcate de locuitorii insulei, care au votat in 1978 impotriva includerii insulei in Statele Federale ale Microneziei, in favoarea unei identitati proprii. Prima constitutie a fost adoptata in 1980, sub administratia presedintelui Haruo Remeliik, care a stabilit prima capitala la Koror.
Tranzitia nu avea insa sa fie usoara, primii doi presedinti decedand in conditii suspecte, neelucidate nici pana astazi. Abia al treilea presedinte, Ngiratkel Etpison, un om de afaceri prosper avea sa isi termine mandatul fara incidente majore.

Pe 1 octombrie 1994, Palau avea sa fie recunoscut oficial ca natiune independenta, recunoastere care a venit odata cu acceptarea in structurile O.N.U.
Nici perioada post-independenta a facut situatia palauanilor mai usoara: criza economica asiatica, luptele politice si lipsa unei infrastructui coerspunzatoare au adus multe deservicii populatiei. Insa arhipeleagul Palau are avantajul de a fi una dintre cele mai frumoase locatii ale Microneziei, creandu-i un adevarat avantaj in sectorul turistic, aflat in prezent in plina expansiune, toate acestea in folosul turistului aflat in cautarea unor amintiri unice.