Ce vad ochii care nu mai vad

Orasul procesiunilor

Antichitatea in bikini

Un Herculanum sicilian

Epilog

Text de Radu Sergiu Ruba, presedintele Asociatiei Nevazatorilor din Romania
Se ignora Indeobste evidenta

Floarea vulcanilor

Tin in palma bolovanul cald. E fragil si cenusiu ca lintoliul asternut asupra intregului peisaj, cu cenusiul sau de toate nuantele. Abia departe, mai jos, pantele sunt acoperite de verdele livezilor si al vitei-de-vie. In urma cu o suta de ani, un asemenea verde era cu neputinta aici. De un veac ar fi avut nevoie vegetatia ca sa razbata cu puteri proprii prin crusta de lava si sa camufleze varsaturile foalelor Pamantului. Astazi insa, gratie masinariilor de maruntit solul, lava devine fertila in doi ani. Muntele isi schimba infatisarea nespus de repede. De aici si calmul oamenilor sai. Prea au vazut multe sicilienii pentru ca asemenea impunsaturi ale hazardului sa-i mai tulbure. De fapt, sub ochii lor isi remodeleaza vulcanul enormele profiluri: dupa fiecare eruptie, se ivesc coline noi, se deschid hornuri, se surpa faleze, rasar mici creste, sunt dezgolite tancuri surprinzatoare, sunt deviate cursuri de rauri.

Etna nu e un munte, ci un haos de talazuri apocaliptice, incremenite prin racire pe fata pamantie a oceanului solidificat, dar oricand in stare sa se repuna in miscare. Iar pustietatea aceea negricioasa pare ca tainuieste dedesubt marile energii ale vietii, pe cand, in fapt, cutremurele si rabufnirile de foc ard in calea lor tot ce e viu. Aceeasi zgura desertica pare pilda insasi a sterilitatii, cand, in realitate, ea face dovada unei uluitoare fertilitati, in stare a aduce la lumina specii unice. Izul de tinut parjolit e intrerupt virulent de o mireasma nemaiintalnita.

O raspandeste un arbust cu flori aurii rasarit drept in mijlocul desertului de cenusa. Localnicii ii spun ginestra. Mireasma florilor lui, suava si coplesitoare, nu poate fi asemuita cu respiratia altor flori. Ele fac sa straluceasca aerul din jur pret de cateva luni pe an, intre mai si august. Genista sagittaris creste numai pe coastele si in preajma vulcanilor Etna, Vezuviu si Stromboli. Pe continent, o intalnesti de pe la vreo 40 de km sud de Roma pana dincolo de Napoli, de Pompei si de Herculanum. Pe aceasta, floarea Vezuviului, a cantat-o Leopardi: „Aici pe coasta arsa,/ starpita de Vezuviul/ nimicitor, pe unde/ nu-i rade crestei nici o alta floare,/ tu te resfiri in jerbe solitare,/ ginestra parfumata,/deprinsa cu desertul.“

Madona de la Zaferana