Venetia – orasul iubirilor trecute

Carnavalul din Venetia

In trecut, perioada desfasurarii carnavalului era in afara timpului, fiind singura ocazie pentru locuitorii Venetiei de a fi egali, singura data din an in care nobili si oameni din popor imbracau aceleasi haine, purtau aceleasi masti si petreceau laolalta.

Interzis o lunga perioda de vreme, a fost reluat la sfarsitul anilor ‘70, devenind in scurt timp unul dintre cele mai cunoscute carnavaluri din lume.

Daca vreti sa faceti o calatorie inapoi in timp, trebuie sa va faceti rezervari din timp pentru luna februarie, deoarece aceasta ruta este deosebit de solicitata. Daca planificati o vacanta in doi, nu veti scapa nici acum de eterna aglomeratie, mai ales in acesta perioda, insa va veti putea consola cu faptul ca veti avea parte de o distractie pe cinste. Nu va mai putea fi vorba de romantism in doi, pentru ca il veti imparti cu mii de oameni.

In fiecare an se alege o tara care se va afla sub lumina reflectoarelor, tara care va trebui sa arate ce are ea mai bun, incepand de la programe artistice pana la porturi si obiceiuri, toate acestea fiind intens promovate. In 2007, tara vedeta a fost Romania, aleasa ca urmare a situatiei politice incerte dintre Romania si Italia in 2007 si a imaginii nefavorabile pe care tara noastra a creat-o cu precadere in spatiul italian. Scopul declarat al organizatorilor a fost sa arate publicului cealalata fata a Romaniei, mai putin cunoscuta pana acum.
Venetia la viitor

Venetia moderna este departe de a fi un oras al indragostitilor, desi istoria orasului sustine altceva. Pe zidurile caselor de o frumusete ciudata si trista a ramas impregnat doar parfumul unei epoci in care aventurile amoroase si balurile mascate erau la mare cinste, intr-o vreme in care nu existau avioane, trenuri, internet sau agentii de turism.
Azi, Venetia este un oras frumos, un oras comercial, iar daca vrei sa te achiti onorabil de rolul de turist trebuie sa te asiguri ca ai intotdeauna resurse finaciare la indemna.

Daca scopul calatoriei este o vacanta romantica, indreptati-va catre o insula mai putin populata, dar daca vreti sa asistati la un regal de arhitectura si istorie, urmatoarea destinatie ar trebui sa fie Venetia.

Primul lucru care iti atrage atentia, odata ajuns aici, sunt fatadele cladirilor. Grave, decazute, dar in acelasi timp mandre si somptuoase, acestea isi poarta cu noblete amprenta timpului. Sa incerci sa descrii arhitectura locala ar insemna sa folosesti un lung sir de oximoroane. Fetele caselor care se oglindesc in apa isi spun propriile povesti si propria istorie, inmarmurite intr-un alt timp.

Venetia cu bune si cu rele

Daca sunteti hotarati sa fiti romantici cu orice pret, atunci trebuie sa fiti bine pregatiti la acest capitol, pentru ca in Venetia romantismul nu este ieftin deloc, ceea ce este oarecum normal, daca tinem cont de faptul ca este una dintre cele mai populare destinatii din lume. Unul dintre “sporturile” preferate ale localnicilor inventivi este expolierea turistului, iar motivele nu lipsesc niciodata.
Mai mult decat atat, daca faceti parte din categoria celor care prefera se profite de perioada reducerilor pentru a-si face cumparaturile, atunci nu sunteti prea inspirati alegand Venetia ca destinatie. Reducerile de aici, pe langa faptul ca sunt insignifiante, sunt numai pentru localnici.

Trebuie sa stiti ca daca veti avea proasta inspiratie sa hraniti porumbeii din piata San Marco cu paine, veti avea mult de furca cu vanzatorii ambulanti. Acestia se tem atat de tare ca le veti lua painea de la gura aruncand cateva firimituri porumbeilor dolofani, incat vor recurge la fel de fel de gesturi disperate pentru a te convinge sa cumperi de la ei.

Venetia trebuie vizitata la pas, altfel nu veti intelege mare lucru. O plimbare cu gondola poate fi la fel de edificatoare. Vestea buna este ca nu va trebui sa alergati dupa o gondola asa cum alergati dupa un taxi in Bucuresti, la orele de varf. Aici “soferii” sunt foarte vigilenti si nu precupetesc nici un efort pentru a te convinge sa te plimbi cu ei.

Stradutele orasului sunt de fapt un labirint, iar daca vrei sa le dai de capat trebuie sa citesti peretii. Toate acele stradute inguste si intunecate, duc catre kilometrul 0 al Venetiei: piata San Marco. Ispitele care te vor abate de la drum nu vor intarzia sa apara: magazine mari si spectaculoase, buticuri mici si colorate, tarabe cu suveniruri, vinoteci sau cofetarii ale caror vitrine descopera cele mai nebunesti forme de prajituri.
Daca nu gustati o prajitura, puteti incerca una dintre feliile mari de pizza, care se comercializeaza in mici buticuri si se consuma chiar pe strada. Avantajul este ca pizza este delicioasa, sortimentele sunt variate, iar pretul unei felii mari variaza intre 2.5 si 5 euro.

Kilometrul 0

In fata catedralei vegheaza atent Clopotnita San Marco, care masoara 97 metri in inaltime. A fost construita in 1540, iar functionalitatea sa era de supraveghere si de observatie. Cel mai cunoscut “gardian” al sau este Galilei, care profita de inaltimea turnului pentru studiile si observatiile sale.

Palatul Dogilor, aflat in in imediata apropiere a catedralei San Marco, este al doilea palat construit pentru a servi drept resedinta a dogilor. Prima constructie a fost ridicata in vremea in care Venetia era republica independenta si a fost distrusa in 976 intr-un incendiu foarte puternic impreuna cu prima catedrala San Marco. Actualul palat dateaza din 1340 si a gazduit dogii pana in anul 1789. Aici se luau cele mai importante decizii, legislative, executive si judiciare, toate acestea fiind manipulate de catre doge, care era ales, cel putin teoretic, pe viata. In practica, multi dintre ei erau fortati sa abdice cu mult inainte ca legea naturii sa-si spuna cuvantul.
In trecut, Palatul Dogilor cuprindea toate inchisorile Venetiei, iar conditiile din aceste inchisori erau departe de a fi umane. Cel mai celebru fugar, si singurul de altfel, este Giacomo Casanova.

O scurta plimbare de-a lungul cheiului va va conduce catre celebrul Pod al Suspinelor, care leaga vechile inchisori de celulele de interogare din Palatul Dogilor. Numele a fost inspirat de suspinele condamnatilor, care in momentul in care traversau podul isi petreceau ultima clipa de libertate.