Doua stele de la Rasarit

Prin Babelul Asiei de Sud-Est

Un amestec exotic de zgarie-nori si insule aproape pustii, o masina de bani perfect unsa, in interiorul careia globalizarea se strecoara cu repeziciune, fara a afecta totusi ordinea lucrurilor. Acesta este Hong Kong-ul la 10 ani de la trecerea sa din posesia britanicilor in cea a chinezilor. Geografic, dar si istoric, Hong Kong-ul se aseamana pe alocuri vecinului vestic Macao, prezentat in calatoria noastra anterioara. Pe scurt, este vorba de o peninsula si sapte insule, principala gazduind cea mai infloritoare comunitate de afaceri din Asia. Din vina unui uragan care s-a pornit in Marea Chinei de Vest cu o luna mai devreme, am prins tot sudul Chinei sub ploi musonice; daca adaugati la asta vanzoleala si imensa aglomerare de constructii din zonele locuite, puteti intelege ca nu mi-a fost usor sa-mi gasesc calea si sa deprind gustul metropolei. Am mentionat mai devreme zonele locuite pentru ca, in ciuda marii densitati demografice, cam 60% din suprafata celor sapte insule este declarata rezervatie si, deci, e protejata de tavalugul civilizatiei. Nu-i usor sa intelegi asta din perspectiva damboviteanului obisnuit sa-si cumpere o parcela mai mare decat a vecinului, pe care sa-si construiasca o vila si mai somptuoasa decat a aceluia. Ei bine, m-au socat pur si simplu, pe langa grija deosebita fata de natura, modestia si spiritul civic de care dau dovada locuitorii din Hong Kong: cel mai bun sistem de transport urban pe care l-am vazut serveste, pe o zona foarte fragmentata de ape, o populatie ce traieste si lucreaza pe verticala zgarie-norilor, dar foloseste intr-o proportie covarsitoare metroul. Aici nu pot sa nu revin la paralela cu Balcanii, unde masina si mai ales marimea ei reprezinta motive de fala si marci de pozitionare sociala. Acolo nu conteaza ca sunt oameni de afaceri la cravata sau simpli vanzatori la taraba, cu totii isi asteapta rabdatori randul la metrou, care uneste prin cateva tunele submarine capatul peninsulei – Kowloon – cu insula principala. Pe aceasta din urma se afla cea mai prospera zona de afaceri din Asia de Sud-Est, un fel de Wall Street extrem–rasaritean. In special Soho, teritoriul marilor sedii de companii, ofera un spectacol grandios si ziua, si noaptea, privit de pe faleza situata pe celalalt mal – Aleea Celebritatilor. Tot aici, la capatul peninsulei, arhitectura masiva, victoriana, a cladirilor admi­nis­trative ramane un martor tacut al istoriei recente.
Hong Kong-ul este un Babel al Asiei de Sud-Est, cantoneza – limba vorbita in sudul Chinei – fiind doar una dintre multele limbi pe care le auzi la fiecare pas pe strazile aglomerate. Prosperitatea a facut ca sutelor de mii de indonezieni sau filipinezi veniti in cautarea unei slujbe sa li se adauge treptat tot mai multi africani. Am experimentat acolo celebrele hosteluri, ale caror camere sunt atat de mici, incat din pat sari direct sub dus, atent sa nu te lovesti cu capul de dulapul suspendat. Intr-un oras plasat constant printre cele mai scumpe cinci metropole ale lumii, spatiul este o moneda-forte, iar dezvoltarea pe verticala face fata tot mai greu acestei provocari.

• Aşezările de la capătul lumii
• TOP 10 locuri cu reputatie paranormala

Parisul Estului

Privit la apusul Soarelui, Pudong-ul pare coborat dintr-un film SF: peste o suta de zgarie-nori domina faleza in fata careia defileaza zi si noapte vase de agrement, panouri publicitare imense si transoceanice burdusite cu bogatiile Occidentului. Shanghai este poate orasul cu cel mai mult sarm din China: nu degeaba a fost numit Parisul Estului sau Tarfa Orientului. Din 1842, pe cand era doar un mic port prin care era tranzitat opiul, a fost administrat de britanici; ulterior, francezii si japonezii au concesionat teritoriile invecinate, care au functionat ca zone economice nesupuse legislatiei chineze. Cei 50 de ani de comunism au scos orasul de pe harta relatiilor internationale; ironia istoriei a facut ca dupa 1997, odata cu liberalizarea politicii chineze, acelasi partid comunist sa sustina fervent dezvoltarea economica a orasului. Taiat in doua de fluviul Huangpu, Shanghai-ul prezinta doua zone perfect distincte. Partea vestica, dinspre continent, gazduieste spatiile rezidentiale si fostele concesiuni, care au lasat in urma cartiere sarmante. Partea esti­ca, numita Pudong, e zona cu cea mai rapida crestere economica din Asia, daca nu chiar din intreaga lume. Marea de zgarie-nori nu este la fel de impresionanta precum cea din Hong Kong, dar numarul santierelor te convinge de indata de ritmul si amploarea schimbarilor. Asteptand vremea buna pentru a obtine o poza de ansamblu multumitoare, am explorat timp de o zi o suburbie istorica, Qibao – un miniorasel medieval pe alocuri conservat, pe alocuri reconstituit, in care aleile marginite de case de tip pagoda acompaniaza un canal pitoresc. O harababura de nedescris in saloanele de ceai intesate de clienti, in magazinele care comercializeaza tot felul de inventii bizare si in restaurantele de tip fast-food, in care raturi de porc sunt prajite si servite cu fidea proaspat oparita. Revenit pe inserat in centrul Shanghai-ului, multimea de neoane de pe strada comerciala Nanjing, una dintre cele mai luxoase din lume, te orbeste si iti aminteste de provocarile economice si politice carora trebuie sa le gaseasca solutii guvernul de la Beijing. Care Beijing, situat la doar 1.300 de kilometri nord de Shanghai, merita sa aiba povestea lui, in numarul viitor…

Foto: Florin Iorganda