Nikon a produs în masă 9 modele de camere video, toate fiind construite pentru film de 8 mm.
Primul prototip de cameră video Nikon a apărut în 1959, după eforturi de dezvoltare ce au durat 3 ani. Modelul era gândit pentru film de 16 mm (double 8) şi dispunea de 3 obiective separate, CINE-NIKKOR 6.5 mm f/1.8, 13 mm f/1.8 şi 38 mm f/1.8, ce puteau fi schimbate rapid prin rotirea turelei pe care erau aşezate. Prototipul avea capacitatea de a filma cu viteze cuprinse între 16 cadre pe secundă şi 64 de cadre pe secundă, astfel că utilizatorii puteau realiza şi filme în slow-motion. De asemenea, camera era dotată cu o celulă de seleniu prin intermediul căreia se putea controla cu uşurinţă valoarea expunerii.
Nikkorex 8 a fost primul model produs în masă, fiind lansat pe piaţă în toamna anului 1960. Camera avea un scop simplu: să permită oricui să realizeze înregistrări video de calitate, cu un cost scăzut, prin simpla apăsare a unui buton. Modelul era mult mai simplu decât prototipul, oferind un singur obiectiv, de 10mm f/1.8, şi o cadenţă unică de 16 cadre pe secundă. Camera Nikkorex 8 prezenta însă câteva tehnologii revoluţionare pentru acea perioadă: funcţiona cu doar 4 baterii AA de 1,5V şi era dotată cu o celulă fotosensibilă de cadmiu pentru reglarea expunerii. Camera produsă de Nikon a fost foarte bine primită de public, astfel că lunar erau produse aproximativ 3.000 de exemplare.
Nikkorex 8
Acest concept a fost îmbunătăţit în următorii ani prin modelele Nikkorex 8F, care oferea un vizor reflex şi, ulterior, Nikon-zoom 8, prima cameră video cu zoom lansată de Nikon. Acest model dispunea atât de un obiectiv 8-32mm f/1.8 cât şi de un obiectiv reflex, fiind îmbunătăţită apoi şi cu un obiectiv 8-45mm f/1.8.
În 1965, apariţia filmului de 8 mm Type-S schimba radical industria camerelor video, aducând un sistem mult mai simplu pentru încărcarea şi utilizarea filmului. În acest context, compania Nikon hotărăşte să îşi schimbe politica de producţie, concentrându-se mai degrabă asupra modelelor high-end şi oprind totodată producţia de modele low-end, precum Nikkorex 8. La scurt timp, Nikon lansează primul model nou dedicat amatorilor avansaţi: Nikon 8X Super Zoom (cu obiectiv 7.5-60mm 1.8). Noua cameră prezintă o formă radical schimbată, mult mai apropiată de cea de azi a camerelor video high-end.
Nikon 8X Super Zoom
În 1967, Nikon lansează ceea ce avea să se dovedească unul dintre cele mai importante concursuri de film din lume ale deceniului: Nikon 8 mm Movie Contest. Competiţia sublinia schimbarea de direcţie a Nikon în ceea ce priveşte producţia de camere video, acestea fiind destinate mai ales amatorilor avansaţi şi tinerilor regizori.
Principala problemă pe care o aducea noul tip de film de 8 mm era faptul că trebuia întors la jumătatea filmării. Nikon a conceput un sistem care a revoluţionat istoria filmului de 8 mm, permiţând înregistrarea pe toată lungimea filmului fără a mai fi nevoie de scoaterea filmului din aparat. În ciuda faptului că a brevetat această invenţie (sistemul R), Nikon a permis utilizarea sa de către ceilalţi producători, astfel că sistemul a devenit standard pentru filmul de 8 mm.
Următoarele modele de camere video produse de Nikon aveau incorporat în nume litera R, pentru a aminti de sistemul de întoarcere brevetat: R8 Super Zoom şi R10 Super Zoom, acestea fiind lansate pe piaţă la finalul anilor ’70.
Nikon R8
Nikon a părăsit industria filmului odată cu apariţia casetei video şi cu dispariţia camerelor cu peliculă pentru amatori, dar a revenit cu modelul Nikon D90 în anul 2008. În toată această perioadă, compania japoneză a continuat să producă obiective pentru camerele video profesionale, acestea fiind folosite mai ales în cadrul producţiilor cinematografice de amploare.
Puteţi afla mai multe informaţii despre Nikon de pe site-ul comunităţii nikoniştilor, www.nikonisti.ro