http://membres.lycos.fr/mysteres/cannibalisme.html va arunca intr-un spatiu intunecat si rece, unde, printre paginile dedicate caselor bantuite, oamenilor-lupi, vampirilor, fantomelor si monstrilor, exista, la sectiunea Mistere, si un material bine documentat despre canibalism. Dintre experientele relatate, o putem cita, pentru ciudatenia ei, pe cea a lui Gérard de Rialle, vestit antropolog francez: „Acesti monstri (canibalii, n.n.) traiau la sfarsitul secolului al XV-lea intr-o caverna aproape inaccesibila, pe malul marii. Ieseau de-acolo ca sa-i atace pe calatori, sa-i omoare si sa tarasca trupurile in locasul lor. Sawnney Beene si cumatra lui au inceput sa guste aceasta carne si s-au dedulcit la ea. Au prins sa-si taie victimele bucati-bucati, pe care apoi le sarau, le marinau si le puneau la afumat. Acesta a devenit felul lor de baza, al lor si al celor opt baieti si sase fete pe care i-au adus pe lume.
Astia din urma au facut la randu-le treizeci si doi de micuti canibali; curand, toata sleahta infuleca pofticios carne de om. Noroc ca justitia din acele vremuri a pus capat acestui groaznic obicei, pentru ca, altfel, am fi avut in vremurile noastre un intreg trib de antropofagi.“ Printre multe altele, sunt relatate cazuri din societatile occidentale (unde canibalismul nu a existat niciodata sub forma de rit institutionalizat) in care s-a consumat carne umana, in situatii-limita.