Anul acesta, 25 aprilie (zi de lupta impotriva paludismului in Africa) a fost un bun prilej de aducere in atentia intregii planete a acestor constatari, iar pentru Science et vie – ocazia de a intocmi un dosar complet privind problema tantarilor (specii, anatomie, cai de difuzare a bolilor, profilaxie etc.), cu atat mai mult cu cat aceasta extindere se produce in conditiile in care maladiile pot fi prevenite si tamaduite. Dar si in conditiile in care Banca Mondiala s-a angajat sa cheltuiasca 500 de milioane de dolari pentru a injumatati numarul victimelor pana in anul 2010.
Pana una-alta, hecatomba continua, iar femelele de tantar continua sa intepe, in cautarea sangelui de care au nevoie pentru a-si hrani ouale. Cu adevarat imprevizibil, insa, s-a dovedit faptul ca lista maladiilor ale caror purtatoare sunt ele continua sa se amplifice, ca si aceea a noilor teritorii pe care au inceput sa se inmulteasca.
Cel mai bun exemplu il reprezinta Aedes albopictus, tantarul care provoaca Chikungunya si a carui prezenta era limitata, cu treizeci de ani in urma, doar la aria junglelor asiatice. Astazi, este prezent pe toate continentele si afecteaza anual circa 100 de milioane de persoane. Aedes, Anopheles, Culex ii fac sa tremure pe entomologi, care, spre deosebire de insectele pe care le cerceteaza, sunt din ce in ce mai putini si mai indarjiti. Mai toti si-au mutat atentia din planul razboiului chimic in cel al luptei genetice, singura care pare sa poata da rezultate eficiente in aceasta confruntare de dimensiuni planetare.