Infernul

In facultate, am facut cunostinta cu traducerea lui George Cosbuc, iar de atunci si pana astazi, viata mea a stat nu de putine ori sub semnul faimosului vers dantesc „Lasciate ogni speranza voi ch’entrate“ („Voi ce intrati, lasati orice speranta!“, in versiunea digitala a lui George Pruteanu). Mai ieri, am primit talmacirea data Infernului de catre Razvan Codres­cu. M-am dus tinta la celebrul vers si am gasit o solutie noua: „Voi, ce intrati, nu mai sperati scapare!“ Fireste, nu m-am putut abtine sa ma intreb ce il mai poate motiva pe un om de litere, astazi, in amurgul poeziei, sa retraduca Divina Comedie.

Razvan Codrescu spune ca „bucuria pe care ti-o da experienta in sine nu este (…) mica. As fi retradus poemul dantesc si singur pe o insula pustie… Nu-i mai putin ade­va­rat ca, in ce ma priveste, lucrarea aceasta se in­tam­pla sa fie si canonul unei ispasiri.“ Eu cred ca, deasupra motivelor invocate de traducator, sta unul si mai subtil, un motiv transpersonal sau chiar impersonal: acel spirit al timpului care ii mana intr-ascuns pe unii semeni ai nostri sa toarne-n forma noua, sa „aduca la zi“ experiente capitale ale omenirii, cum este si aceasta Divina Comedie.

Asa a facut si Razvan Codrescu: a realizat o traducere fluida si dina­mi­ca, a pompat in tesuturile textului o noua prospetime si natura­lete, a eliminat zorzoanele si a asezat in deschiderea fiecarui Cant cate un rezumat care il face accesibil si celui mai simplu cititor. Ma intorc in final la inscriptia de pe poarta Infernului: „Prin mine vii spre-a chinului cetate,/ prin mine vii spre vesnica jelire,/ prin mine vii spre cetele damnate./ Dreptatea-mi fu temei de izvodire:/ m-a faurit puterea ziditoare,/ supremul rost si cea dintai iubire./ Pana la mine lucruri trecatoare/ n-au fost defel, si eu durez in veci:/ voi, ce intrati, nu mai sperati scapare!“ O poarta fara deschiderea careia marea calatorie nu poate incepe. Divina Comedie.

Infernul, Dante Alighieri Editura Christiana, 30 lei brosata, 40 lei legata