Alegerea noastra: Fructe de mare cu lapte si curry
Unele dupa care sa salivezi nu numai pur intelectual, ca dupa un poem de H.-R. Patapievici pus in capul unei reviste de cultura. Unele care sa excite (la propriu) si sa incite simturile primare inainte de a recadea ? tragic ? in livresc. Desigur, puteam sa invoc si eu, aici, ultima carte citita (Sinuciderea fecioarelor de Jeffrey Eugenides), un DVD cu continut muzical (Tandreturi pentru femei cu cei patru corifei) sau cine stie ce gadget revolutionar? Mi-ar fi fost greu sa ma decid. Toate imi placeau, insa nici una/unul atat de mult incat sa jubilez: ?Alegerea mea!? sau sa impun: ?Alegerea noastra!?
Asa ca mi-am facut un sumar examen de constiinta: Ce mi-a placut cu adevarat in ultima vreme? Mi s-a intamplat, oare, ceva care sa fi reusit sa schimbe anumite lucruri in viata mea?? Intr-un vartej de semnificatii pe care nu-l puteam stapani, mi s-au proiectat pe ecranul memoriei afective: a) primii doi dinti ai fetitei mele, Lala; b) mama ei ? Nana ? alergand vesela prin hypermarket; c) imaginea cainelui Arsene cocotat pe cusca si latrand voios. Iata, intr-adevar, trei fenomene care m-au marcat. Dar, daca le invoc, nu devin patetic, ridicol, enervant?
Ce relevanta pot avea, pentru un cititor care habar n-are cine sunt eu, asemenea intimitati? Exact cand eram gata sa declin gratios propunerea de a scrie la aceasta rubrica, m-a izbit un fulger orbitor, ca o lama de cutit eviscerand, in cel mai pur stil Rex Hunt (sau, mai nou, Jamie Oliver), un trevally sau un calamar. Aflasem raspunsul si-i intelegeam mistica secreta. Fructe de mare mananc nu de ieri, de azi, insa abia acum le-am descoperit/reinventat gustul. S-a intamplat asa: pe ele (inelele de calamar, surimiile, puii de caracatita excipiens q.s.) le-am azvarlit in golfuletul de ulei de palmier (nici o excentricitate: l-am gasit la Cora) creat in wok-ul incins.
Mi-am spus in gand un sonet licentios de Ioan Flora ("S-ar fi putut si scrie dar se putea si …"), apoi am adaugat un pic de lapte, apoi sos de curry din belsug (fiindca orice practica excesiva la timpul ei face cat zece idei). Ce a urmat nu va mai pot povesti, va ramane numai intre mine si sotia mea. Dar a meritat: a fost alegerea noastra.