Decameronul postmodern al americanului Palahniuk tavaleste visul american in noroi. Intr-o satira la adresa reality-show-urilor lucrurile se petrec la fel ca intr-un reality-show. Anarhie, haos, legea junglei. Ajunge o nuanta pentru ca dorinta sa se transforme in obsesie, toleranta sa devina indiferenta, violenta sa fie impinsa la limita extrema, la ultimele consecinte.
Delirul este regizorul absolut al celor 23 de povestiri ale lui Palahniuk, in care bintuitii nu au nume, ci porecle („dupa greselile si crimele noastre. Opusul numelor de supereroi“) si sunt pe rand frustrati, ipocriti, superficiali, perdanti. Iar excesele lor sunt atat de disproportionate, incat par pana la urma adevarate si posibile. Oaspeti ai unui halucinant banchet sado-maso sunt un Conte al Calomniei care si-a vandut sufletul jurnalismului de senzatie; o Miss America – stereotip perfect al vedetei TV inchipuite si ariviste; un misterios amfitrion care moare de mai multe ori si devine temnicer, dar asta nu-l impiedica sa joace deopotriva rolul martirului. Sunt 19 personaje care au o singura trasatura in comun – coruptibilitatea –, dintre ele nelipsind o Lady Zdreanta si un Reverend fara Dumnezeu.
Prin vocea Tovarasei Latrau, Palahniuk este in mod explicit polemic („Lui Anne Frank nici nu i-a fost prea greu in viata. (…) Cel putin Anne Frank n-a trebuit sa mearga in turneu de promovare a cartii ei…“). Si trece dincolo de simpla analiza a raporturilor patologice dintre showbiz si public: face publicul sa dispara, nu insa si influenta acestuia asupra star-sistemului. In cele din urma, faptul ca publicul dispare nu influenteaza catusi de putin jocul. Care ramane mereu acelasi, semn ca suntem atat de obisnuiti sa respectam regulile jocului, incat nu mai avem nevoie de nimeni sa ni le reaminteasca.
Bintuitii, Chuch Palahniuk Editura Polirom, 36,95 lei