Joaca de-a Dumnezeu

04 04. 2007, 17:58

Poate e necesar sa mai spunem o data: a explica senzatiile si intamplarile posibile in simulatoarele de viata (jocuri online cu milioane de participanti) este extrem de dificil. Este ca si cum ai incerca sa il faci pe un eschimos sa isi imagineze cum arata o girafa si un baobab, desi el n-a vazut decat foci, ursi albi si gheturi vesnice.

E obligatoriu asadar plonjonul in astfel de lumi gazduite de servere si computere pentru a le gusta si a trai uimirile pe care ti le provoaca. Sa recapitulam procedura: personajul real se asaza in fata computerului conectat la Internet. Pe ecran apar peisaje si obiecte virtuale, ca in desenele animate.

Jucatorul apare si el in acest cadru sub forma unui omulet – in jargonul de specialitate, avatar – si poate fi comandat, ca o marioneta, din tastatura si mouse. Si de aici aproape totul devine posibil:  omuletul merge, alearga, construieste, vinde, cumpara, creeaza arta, discuta cu celelalte dubluri virtuale ale oamenilor reali, iubeste, „face sex“ uneori, experimenteaza comportamente adesea neacceptate in lumea reala. Tot prin intermediul Internetului, trimite bani reali in lumea virtuala pentru a-si cumpara cele necesare acolo. Sau invers: daca ii merg bine afacerile (posibile in anumite locuri), trimite bani din existenta artificiala in contul bancar din lumea reala. Succesul Second Life (vezi numarul trecut) a determinat gigantul Sony sa se lanseze si el in competitia pentru transferul pamantenilor in lumi virtuale. 

Cei care cumpara abia lansata consola PlayStation3 vor avea acces din toamna la Home, un simulator de viata online. Comunitatea virtuala proiectata de Sony va imprumuta ce-i mai bun din experienta concurentilor. In esenta, Home le va permite posesorilor de PlayStation3 sa comunice, sa se joace unii cu altii in lumea virtuala 3D si sa imparta continut multimedia.

Faptul ca Sony este implicat si in productia de filme artistice pare sa-si fi lasat amprenta in Home.  Avatarurile si peisajele vor arata mult mai realiste decat in jocurile care fac furori acum pe piata. Instrumentele de alcatuire a propriului avatar sunt mai fine, astfel ca – promite Sony – vom putea arata precum in viata de zi cu zi (evident, acest lucru nu-i obligatoriu, fanteziile fiind permise). Utilizatorii vor putea comunica si prin voce, nu doar prin Chat sau Instant Messages ca in Second Life. Home va fi un game in game: multe dintre spatiile publice vor contine minijocuri video, precum campionatele de bowling.

Fiecare jucator va avea in Home propriul apartament (primit gratuit), pe care il va amenaja dupa cum il va taia capul: un spatiu perfect pentru intalniri cu prietenii, pentru a impartasi cu acestia muzica si filme digitale. Apartamentul va fi prevazut si cu un colt al trofeelor, in care proprietarul isi va semnala reusitele si nivelurile atinse in jocurile derulate pe PlayStation3.

Si pentru ca Home sa se transforme intr-o buna afacere, Sony nu a omis componenta comerciala (sa ne reamintim ca Second Life deja i-a imbogatit fabulos pe unii jucatori). Avatarurile trebuie sa fie elegante, asa ca va fi nevoie de haine virtuale; apartamentele virtuale trebuie mobilate. Sony va pune la dispozitie toate acestea, contracost, in Home. Spatiul va fi folosit de asemenea pentru reclama la produsele gigantului japonez, fie ca e vorba de electronice, jocuri video sau filme artistice. 

Iar marile companii din lumea reala sunt invitate sa-si deschida reprezentante in artificiala Home. Home-ul pus la cale de Sony este doar o parte din imensul puzzle virtual, multumita caruia milioane de oameni se joaca de-a Dumnezeu, mai mult sau mai putin constient. Pentru prima data, omul creeaza un alt Pamant din miliarde si miliarde de pixeli gazduiti in servere. Timpul nu are mai are nici o legatura cu cel terestru, pentru ca virtualul are propria ora oficiala. Spatiul real, creat de Dumnezeu, dispare si el ca importanta: nu conteaza unde te afli fizic, daca ai computer si conexiune la internet te poti intalni cu mii de oameni intr-o lume care nu exista decat pe ecranul computerului si pe care poti sa o „stingi“ printr-un singur clic de mouse. Iar transformarile in ceea ce priveste propria persoana sublimata in avatar sunt de-a dreptul miraculoase. Fara nici o intentie de blasfemie, posibilitatile de transformare pe care le ai in lumile paralele depasesc ca miraculos intamplarile biblice. 

Aventura prilejuita de simulatoarele de viata are o istorie de doar cativa ani, iar adevarata explozie planetara a acestora (numarul de locuitori din Second Life a depasit in martie populatia Finlandei) abia acum incepe. Cum ne va transforma aceasta joaca de-a Dumnezeu este prematur sa discutam.