Cartile lunii martie

Prima civilizatie- Christopher Knight, Alan Butler, Editura Aquila 93, 34,90 lei

In mod ciudat, autorii acestei carti de arheologie a stiintei vin, profesional vorbind, din doua domenii care au o slaba congruenta cu subiectul tratat. Knight este specialist in marketing, iar Butler s-a format ca inginer si a devenit, tarziu, expert in astrologie si astronomie. Cu toate acestea, amandoi s-au „reconvertit“ la studierea culturilor stravechi, cel dintai devenind in 1996 autorul unui stralucitor bestseller, The Hiram Key (o interpretare socanta a vietii lui Iisus, care pornise, inocent, ca o excursie spre izvoarele masoneriei), iar cel de-al doilea specializandu-se in teme precum cavalerii templieri si legenda Graalului. Asocierea, intru cercetare, a celor doi s-a produs in 2004 si a avut drept rezultat Prima civilizatie, un volum cu un subtitlu scos parca din recuzita de vorbe sumbru predictive ale Dosarelor X sau ale Zonei crepusculare: „Lumea nu e asa cum o credeai“. Teza cartii dezvolta ideea ca, in preistoria umanitatii, a existat o cultura superavansata, ale carei urme s-au sters „oficial“ (iarasi un ecou de X-Files), pentru ca in locul lor sa fie asezata imaginea conventionala, confortabila si previzibila a unei „evolutii umane calme si lente“. Pornind de la o descoperire ignorata a lui Alexander Thom (yardul megalitic), cei doi autori demonstreaza originea matematica a acestei unitati de masura preistorice si mijloacele sale de reproducere, folosind masa si rotatia Pamantului. Deodata, ei realizeaza ca au deschis capacul unui cufar cu o inestimabila comoara de cunostinte pierdute. Metoda lor de a le afla identitatea a constat in aplicarea tehnicilor criminaliste in arheologie, pe o larga arie de culturi, din preistorie si pana in zorii istoriei scrise. In acest mod, ei au descoperit ca exista un „ADN“ complet identificabil, asociat cu cel mai vechi si mai pur sistem stiintific, care apare in locurile cele mai neobisnuite de pe Pamant. Prin urmare, a existat o „prima civilizatie“, precursoare a civilizatiilor sumeriene si egiptene, cele mai timpurii cunoscute.

Brancusi, o biografie- Alexandru Buican, Editura Artemis, 42 lei

Luna aceasta se implinesc 50 de ani de la moartea lui Constantin Brancusi, artistul despre care s-au facut afirmatii de genul: „In afara de Sheakespeare si Beethoven, mai exista un Dumnezeu. Acesta este romanul Brancusi…“. Ei, bine, artistul nu a beneficiat pana in prezent de o biografie. Iat-o iesita acum de sub condeiul unui roman naturalizat in America, Alexandru Buican, un personaj caruia insasi conditia de traitor peste Ocean i-a ingaduit cercetarea si descifrarea unei ample serii de documente necunoscute privind viata marelui sculptor. Aceasta prima biografie ne plimba in aria Hobitei, ne invita sa asistam la drumurile craiovene ori la anii de ucenicie parizieni si ne ingaduie sa privim procesul de creatie a unor lucrari celebre.

Romania si Uniunea Europeana- Luciana Alexandra Ghica, Editura Meronia, 29,43 lei

Un volum care pica la fix. Desi, la modul concret, reprezinta o istorie cronologica a relatiilor tarii noastre cu UE, aceasta proaspata aparitie nu se adreseaza doar amatorilor de istorie, ci si publicului larg. Nu se uita doar in trecut, ci vizeaza, prin multe dintre capitolele ei tematice si prin instrumentele de lucru puse la indemana cititorilor, viitorul. Data fiind structura sa modulara, este utila atat pentru studiul individual, cat si ca suport de curs. Lucrarea cuprinde capitole despre beneficiile si costurile aderarii la UE, enuntand principalele drepturi si obligatii asumate de Romania prin adoptarea acquis-ului comunitar si inlesnind intelegerea unui mare numar de probleme legate de procesul de integrare.

Marea Neagra- Ovidiu Cristea (coordonator), Institutul Cultural Roman, 27 lei

Marea Neagra, placa turnanta a comertului international, punte de legatura intre Orient si Occident, dar si intre Europa nordica si Mediterana, o incrucisare de drumuri si de civilizatii, o scena a infruntarilor si aliantelor – asa cum era definita de savantul Gh. I. Bratianu –, este analizata in acest volum-antologie din perspectiva luptelor pentru suprematie care s-au dus in arealul ei intre secolele XIII si XVIII. Autorii se straduiesc sa surprinda mijloacele prin care puterile navale sau terestre au incercat sa-si impuna hegemonia in segmentul de timp amintit al istoriei bazinului pontic.

Razboiul civil european, 1917–1945- Ernst Nolte, Editura Runa, Grupul Editorial Corint, 45 lei

Autorul volumului Razboiul civil european nu este un istoric obisnuit: doctor in filosofie, vreme indelungata profesor de literatura clasica, el  a facut, printre colegii sai germani, o figura de etern marginal. Venit inspre istorie dintr-un domeniu prin excelenta al ideilor, Nolte si-a construit cartile in jurul unor teze. Daca, in cazul operelor sale anterioare, fenomenul interogarii raportului dintre un popor si trecutul sau nu a suscitat polemici si critici virulente, aici, fiind vorba despre nazism, un flagel ce bantuie cu putere constiintele pana si in ziua de azi si a carui perceptie publica este inca tributara unor clisee cu aparenta indestructibila, lucrurile au stat cu totul altfel. Cartea a aparut pentru intaia oara in 1987 in RFG si a suscitat, imediat dupa publicare, o adevarata cearta a istoricilor germani (trebuie mentionat faptul ca volumul si-a facut iesirea pe piata europeana dupa caderea Cortinei de Fier, iar asupra lui s-a dezlantuit o furtuna de critici demonizante din partea istoricilor oficiali de factura marxista). Nu doar din cauza profunzimii tratarii si dimensiunii temelor (revolutia si contrarevolutia, totalitarismul, comparatia intre national-socialism si comunism, razboiul mondial, iudeocidul etc.), ci si a pozitiei lui Nolte, care, dupa toate aparentele, sustine o pledoarie nationala, afirmand, pe de o parte, ca Germania nazista nu detine monopolul ororii mondiale, iar pe de alta parte situand „catastrofa germana“ in contextul unui „razboi civil international“ declansat de miscarea comunista si dezvoltat de catre statul sovietic. Fascismul ar fi, deci, un antimarxism care, prin metode aproape identice, incearca sa-si anihileze dusmanii si care nu ar fi facut altceva decat sa reactioneze la agresiunea initiala a comunismului. Ipoteza i-a scandalizat pe multi, dar si mai multi au izbutit sa-si depaseasca umorile si sa vada in cartea istoricului german ceea ce, de fapt, este aceasta: o paralela admirabil instrumentata si documentata intre bolsevism si national-socialism, intre partidul comunist sovietic si partidul national socialist german, ambele – „partide de razboi civil“.

Foto: Andrei Michailov