Patruns fiind de stilu-i ezoteric, metaforic si misterios – dar, in acelasi timp, extrem de accesibil –, am crezut, dupa primele douazeci de pagini, ca Murakami este un fel de Paulo Coelho cu ochi migdalati. Nimic mai eronat. Tocmai datorita background-ului cultural din care provine (background care, in ciuda a ceea ce spun filologii japonezi, eu cred ca joaca un rol crucial in romanele sale), Murakami este cu mult peste Coelho: naturaletea si modul extrem de delicat cu care balanseaza intre lumea simturilor si cea a viselor, alaturi de un halucinant nivel de abstractizare si simbolism, il claseaza cu cel putin doua trepte mai sus decat scriitorul brazilian.
Kafka pe malul marii este un roman initiatic, al cautarii sensurilor si rosturilor, pe care Tamura, un adolescent de 15 ani, trebuie sa le gaseasca/atribuie lumii in care traieste. Drumul sau se conjuga in mod bizar – desi nu se intalneste niciodata – cu cel al lui Nakata, un bland batran handicapat mintal, dar cu puteri paranormale. Pe masura ce este revelata povestea celor doi, intra in actiune o multime de personaje savuroase, precum intelectualul rafinat Oshima (a carui orientare sexuala este mai mult decat incerta), senzuala doamna Seki (care, desi inca traieste, se dedubleaza din cand in cand, devenind propria-i fantoma), plus doua brand-personaje sinistre cu puteri de semizei: Johnnie Walker si colonelul Kentucky Fried Chicken in persoana. Magic, sexual, trepidant si pop, cu o intriga complicata, care te tine cu sufletul la gura si sporeste in permanenta, Kafka pe malul marii nu trebuie sa lipseasca din biblioteca acelora care cred ca dincolo de cotidianul banal se afla o lume suprasensibila, unde (vorba unui Urias celebru) nimic nu este ceea ce pare a fi.
Kafka pe malul marii- Haruki Murakami, Editura Polirom, 33,50 lei