Accesibilitatea tehnologiilor si device-urilor digitale a alterat definitive statutul sacru al specialistului-artist, fie el fotograf, cameraman, regizor sau muzician. Doua au fost evenimentele care au provocat acest lucru: echipamentele digitale au ajuns, in timp, sufficient de ieftine pentru a si le putea permite aproape oricine, iar modul lor de utilizare este acum foarte usor de deprins. Astfel, aparitia camerelor foto in telefoanele mobile si posibilitatea de a transmite instantaneu pozele realizate au schimbat modelul de consum al imaginii: cei conectati la internet ? prin PC sau prin telefonul de generatia a treia ? digera mult mai multe fotografii realizate de amatori decat de profesionisti. Pana si politicienii au ajuns ? pentru a-si lingusi tehnologic potentialii votanti ? sa-si faca autoportretul digital: in campania electorala de acum un an, Tony Blair, aflat in mijlocul unui grup de tineri dependent i de gadgeturi, si-a facut singur o fotografie cu telefonul mobil ? bineinteles, in timp ce era imortalizat de armata de fotografi din media. La fel a procedat si fostul secretar de stat american, Colin Powell. Cei doi oameni politici, care si-au transferat imediat portretele in telefoanele celor de fata, au reusit sa se ?conecteze? cu audienta lor mult mai eficient prin gestul democratic de a fotografia, decat prin pozele oficiale realizate de profesionisti.
A produce materiale multimedia si a le impartasi celorlalti tinde sa devina principala forma de creatie in masa. Iarna trecuta, intr-o pivnita supraaglomerata si oarecum promiscua, formatia Parazitii isi lansa un nou album. Din multimea de fani care se striveau unii pe altii, rasarea o multime de telefoane care inregistrau video concertul. Amatorii romani de hip-hop nu s-au comportat altfel decat semenii lor de pe alte meridiane, care, atunci cand li se permite, pleaca acasa cu inregistrarile concertelor in telefon.
Sandi Thom isi va lansa pe 5 iunie albumul de debut Smile, It Confuses People, scos de importanta casa de discuri RCA/Sony/BMG. O stire care poate parea banala, daca n-ar avea in spate o poveste aparte. Sandi, o englezoaica de 24 de ani, canta de cand se stie, dar n-au bagat-o in seama decat prietenii. Asta pana intr-o seara de martie 2006, cand, in mica ei garsoniera din sudul Londrei, au ?intrat? aproape 70.000 de mii de spectatori din toata lumea. Aceasta audienta i-a convins pe cei de la RCA/Sony/BMG sa investeasca in discul de debut al necunoscutei de pana mai ieri. Ideea aflata la baza acestei victorii a fost simpla: un site, un computer conectat la internet si o camera web, care costa doar cateva zeci de euro. Asadar, Sandi si-a construit mai intai o pagina web (poate fi accesata inca la www.sandithom.com), dupa care a cantat in fata banalei camere video, sustinand live si online 21 de concerte ? cate unul pe seara. Initial, au descoperit- o si au asistat la evolutiile ei doar cateva zeci de persoane. Spre finalul seriei de reprezentatii, insa, audienta a atins cateva zeci de mii de internauti. Sandi a fost contactata imediat de cateva mari case de discuri, care si-au disputat-o pana cand tanara a ales RCA/Sony/ BMG. Bineinteles, negocierile s-au desfasurat online, iar contractul a fost parafat via internet.
FACTS
Relicve digitale
Cand trupul papei Ioan Paul al II-lea a fost expus pe catafalc, sute de mii de pelerini au venit sa-si ia ramas bun. Multi dintre ei il fotografiau cu telefonul mobil.
Gianluca Nicoletti, commentator media la La Stampa, observa: Pana acum, vreme de sute de ani, la inmormantarea unui papa, credinciosii faceau tot posibilul ca sa fure de pe catafalc o relicva, fie chiar si un fir de ata din straiele defunctului. Acum insa, pelerinii pleaca acasa cu o relicva digitala.
Micrometraje cu mobilul
"Nu-i vom putea impiedica pe oameni niciodata sa faca filme proaste, dar acest concurs ar putea insemna debutul intr-o cariera de realizator de film", a declarat transant Ashley Highfield, directorul diviziei New Media de la BBC. Celebrul gigant media britanic gazduieste pe site-ul sau (www.bbc.co.uk/dna/filmnetwork/sitehelpmobile) un concurs de filme realizate cu telefonul mobil. BBC este doar una dintre multele organizatii care s-au lansat intr-o astfel de intreprindere. Dincolo de evidente interese de brand awareness, publicarea "peliculelor" amatorilor are si o alta explicatie: filmele turnate cu ajutorul telefoanelor mobile, fara efecte speciale, cu decoruri minimale si cu o durata de maximum cateva minute, intriga prin creativitatea debordanta pe care o probeaza amatorii si prin sinceritatea de care dau dovada. Ei nu se caznesc sa fie profunzi, ci comunica pur si simplu.
De pilda, concursul Nokia Shorts (varianta britanica la www.nokiashorts.co.uk) isi invita candidatii sa realizeze filme de maximum 15 secunde. Printre productiile finalistilor, se numara una ce are drept protagonist un om care canta "Ma plictisesc", o alta prezinta o femeie care mananca chipsuri in timp ce e filmata din interiorul pachetului, iar un scurtmetraj focalizeaza asupra unui barbat care isi alinta telefonul mobil ca pe propriul copil. Dupa cum se vede, cam toate aceste roade ale democratiei culturale digitale au ca mediu de propagare internetul.
Internet-ul e caracterizat, din ce in ce mai des, drept o cultura a culturilor. Vremea elitelor pare sa se pregateasca de apus. Sau de o existenta tolerata de miliardele de creatori inarmati cu gadgeturi digitale.