Autor: Denis de Rougemont
Editura: Humanitas
L-am intalnit pe Denis de Rougemont in anii studentiei, lecturand L’amour et l’Occident, o lucrare despre metamorfozele dragostei europene, de la Iisus si pana la amantul doamnei Chatterley, trecand prin Tristan si Iseut, prin Teresa d’Avila, Faust si Dom Juan. Imi amintesc ca l-am citit cu infrigurare pe cel care sfida in paginile acelea automatismele noastre, condamna fara crispare, dar si fara a cadea in tentatia lejeritatii ipocrite, modul cu totul special in care marea noastra peninsula asiatica se raporteaza la ceea ce-i place sa creada ca sunt niste universalii.
Am intreprins deci lectura volumului Partea Diavolului pe fondul certitudinii intalnirii cu o carte adevarata, iesita de sub pana unuia dintre cei asupra carora vraja modernitatii s-a spulberat demult. Ar fi o gafa impardonabila, si o ironie stangace, sa spun ca parcursul livresc m-a sedus. Am fost insa convins. Am gasit in paginile citite: discernamant, subtilitate si reala intelegere a temei. Concentratia ideilor, inlantuirea lor intr-un itinerariu al lamuririi, al purificarui celui ce-l urmeaza, amintesc de literatura patristica si teologica de cea mai buna calitate. Aproape nu poti sa nu te gandesti ca lumea noastra ar fi putut ramane religioasa, ca inteligenta si responsabilitatea nu pot fi altundeva in afara unei religii vii, practicate plenar. Numai ca intr-o lume aflata sub semnul sacrului, Partea Diavolului n-ar mai fi fost aceeasi…
Citeste continuarea pe bookblog.ro