Autor: Ray Bradbury
Editura: RAO
Nu este un roman SF. E mai degraba o fictiune despre un viitor in care omul se instraineaza de fondul sau intelectual si spiritual, devenind incapabil de a mai trai o experienta religioasa sau artistica, renuntand la introspectie, la simplul act meditativ si nemaiavand, in consecinta, nimic a-si spune atunci cand ramane singur cu el insusi. Arderea cartilor in lumea imaginata de Bradbury nu duce numai la suprimarea istoriei, culturii si a artei, dar si la un “esec interior” al omului, deoarece a citi este in esenta un act interior, prin care individul isi formeaza si exerseaza intelectul, isi dezvolta capacitatile de interogare si abstractizare, traieste un intreg univers de idei si emotii, intr-o anumita lentoare si savoare, pentru ca ideile sa prinda radacina si sa dea rod in constiinta sa.
…Nu consider ca am epuizat romanul, va las pe voi sa-i descoperiti sensurile si actualitatea. Daca am teoretizat prea mult si am neglijat latura poetica a cartii, sa ma iertati, am vrut sa insist pe actualitatea lui. La cateva luni dupa ce l-am citit a doua oara, am intrebat o bibliotecara de la sectia “Copii” a Bibliotecii Judetene din Bacau cat mai citesc copiii. Mi-a spus, de exemplu, ca daca prin anii ‘90 biblioteca avea vreo zece mii de abonati sub 14 ani (cand eram mic stateam pe hol la coada ca sa imprumut), atunci, prin 2005, nu aveau nici doua sute! Si multi preferau rezumate ale cartilor, pentru scoala.
Asa ca, pentru mine Fahrenheit 451 e o carte care se intampla.
Citeste continuarea pe www.bookblog.ro
CITESTE SI: