Alegerea noastra: Stiinta made in Romania

15 12. 2008, 15:27

Totul s-a intamplat pe fondul si cu prilejul unei aniversari, care a facut cu atat mai interesanta ocazia de a ne intalni. Am sarbatorit in octombrie 60 de ani de la nasterea celei mai vechi publicatii romanesti de stiinta: Stiinta si Tehnica. Revista – care, in copilaria multora dintre noi, ne-a satisfacut foamea de informatii din domeniul stiintei si al tehnologiei – a crescut (nu vreau sa zic „a imbatranit“) odata cu noi. Rezista eroic si nu ne-am putea dori, noi, cei de la revista Descopera, decat ca peste 55 de ani, cand va implini si ea 60, sa „ne aflam inca“ pe piata si in inimile cititorilor. Sa se spuna si despre noi ca am desteptat interesul pentru stiinta al cutarui sau cutarui pasionat ajuns azi cercetator; ca am hranit pasiunea pentru cunoastere a celor care ne-au citit; ca i-am ajutat sa descopere lumea in prefacere si sa se adapteze ei.
Am intalnit, asadar, si alti jurnalisti de specialitate si ne-am comparat punctele de vedere asupra peisajului publicistic actual pe felia „jurnalism de stiinta“. Cum se vorbeste/scrie in presa (in cea tiparita, in cea online, la radio, la televiziune) despre ceea ce se intampla in stiinta? Oglindeste presa viata stiintifica in mod corect, cu rigoare si obiectivitate? Parca imediat ne vine in minte felul in care „s-a vazut“ in aceasta presa recentul experiment realizat la CERN: ziarele s-au umplut de gauri negre, profeti mincinosi rasariti de te miri unde au inceput sa balmajeasca despre sfarsitul lumii si cred ca doar inclinatia noastra de a nu ne sinchisi de treburile altora, din alte tari, ne-a ferit de nasterea unei panici colective.

Deci relatia dintre cercetare si jurnalism nu e, la ora aceasta, ceea ce ar trebui sa fie. De publicatii de stiinta e nevoie, asta e limpede. Stiinta si tehonologia progreseaza atat de repede, iar impactul asupra vietilor noastre e atat de profund, incat e necesar sa existe publicatii care, preluand informatiile despre ceea ce se petrece in laboratoarele de cercetari, sa traduca totul intr-un limbaj accesibil (fara a pierde din vedere nici un moment exigentele preciziei) si sa raspandeasca aceasta cunoastere in randul publicului. Am vorbit despre dificultatea de a fi in acelasi timp un bun jurnalist si un om cu cultura stiintifica, despre greutatea de a obtine informatii legate de ceea ce se petrece in cercetarea romaneasca, ne-am uitat si la modelele straine, am propus solutii, am dezbatut idei. Pasionant a fost faptul ca la intalnire au participat atat cercetatori, cat si jurnalisti de la publicatii de stiinta. Undeva la mijloc, intre cele doua grupuri, exista un mare gol, care trebuie umplut cu informatii ce vor constitui „hrana“ jurnalistilor specializati in stiinta si vor deveni surse de inspiratie si materie prima pentru articole destinate informarii publicului. Nu o data am regretat ca nu reusim sa aratam in revista Descopera mai mult din ceea ce se intampla in stiinta „noastra“, romaneasca, in laboratoarele de cercetari de la noi sau in laboratoare straine in care lucreaza specialisti romani. Am avea ce arata. Stiati ca la CERN, in cel mai mare complex european de laboratoare destinate cercetarii in domeniul fizicii particulelor, lucreaza specialisti romani? Ca in Olanda, in mai multe universitati, institute de cercetare si laboratoare de cercetari ale unor importante companii private, lucreaza un impresionant numar de tineri cercetatori proveniti din Romania? Ca institutii stiintifice din Romania participa la proiecte internationale de cercetare in domenii de varf?

Unde e hiba? Probabil in lipsa unor „ferestre“ prin care sa putem privi in universul cercetarii romanesti si mai ales in lipsa unor oameni care sa ne invite sa privim prin acele ferestre si sa ne dea explicatii limpezi asupra a ceea ce se vede, pentru ca noi, jurnalistii, sa putem, la randul nostru, povesti ceea ce am vazut. Orice companie privata de oarecare marime are angajati care se ocupa de public relations, comunicand celor din afara ceea ce se intampla in companie, facand publice realizarile si contribuind astfel la structurarea imaginii. In institutiile stiintifice romanesti, rar intalnesti asa ceva. Iar rezultatul este o imagine incetosata, deformata, eronata, grevata de ignoranta si idei preconcepute a stiintei romanesti. In lipsa acestor oameni de legatura, jurnalistii trebuie sa faca eforturi considerabile – si uneori inutile, de vreme ce nu li se raspunde cu bunavointa – pentru a descoperi, in universul stiintei si al tehnologiei made in Romania, oameni si intamplari vrednice de a fi dezvaluite publicului dornic de noutati interesante.
Revista Descopera a facut cativa pasi pe acest drum; iata, in urma unei colaborari (in urma cu doi ani) cu Institutul National de Medicina Legala Mina Minovici, a rezultat un articol de care ne amintim si azi cu placere si care evidentia o latura a INML necunoscuta marelui public: o moderna institutie stiintifica, avand o „zestre“ de specialisti, aparatura si programe de cercetare gratie carora desfasoara o avansata activitate de studiu in domeniul geneticii, al toxicologiei…

Undeva, pe acel teritoriu aproape nepopulat dintre cercetarea romaneasca si jurnalismul romanesc de stiinta, va trebui sa gasim mijloace de a ne intalni si de a comunica, spre binele tuturor. Poate ar trebui sa vedem acel teritoriu nu ca pe o fasie care ne desparte, ci ca pe una care ne uneste.

60 de ani: Stiinta Si tehnica

Conferinta Cercetarea stiintifica in mass-media – ce cred profesionistii din cercetare si cei din mass media? a fost organizata de Comisia Nationala a Romaniei pentru UNESCO, Academia Romana si Fundatia pentru Stimularea Creatiei Tehnico-Stiintifice, cu sprijinul Autoritatii Nationale pentru Cercetare Stiintifica. S-a intamplat in ziua de 12 noiembrie 2008, de Ziua Mondiala a Stiintei Pentru Pace si Dezvoltare – un prilej excelent de a sarbatori si aniversarea de 60 de ani a revistei Stiinta si Tehnica. Gazdele – carora le suntem recunoscatori pentru a ne fi oferit ocazia de a discuta lucruri care chiar ne stau la inima – au fost membrii Consiliului Editorial al longevivei publicatii: Alexandru Mironov (stanga), scriitor si jurnalist, binecunoscut publicului ca autor a peste 15 volume si mai mult de 1.000 de articole, precum si ca realizator a numeroase emisiuni de radio si televiziune destinate popularizarii stiintei; Serban Ursu (centru), expert in cadrul Comisiei Nationale a Romaniei pentru UNESCO, sectiunea Stiinta; Cristian Roman, redactorul-sef al revistei sarbatorite.

Le multumim inca o data pentru invitatia la dialog.