Despre Ryu Murakami am auzit pentru prima oara acum vreun an, pe cand rasfoiam deloc accidental un blog. Blogul cu pricina, www.terorista.ro (de la Terorism de cititoare, nu va ganditi la prostii), ii apartine unei tanti, o doamna burgheza care citeste exagerat de mult si produce, de cele mai multe ori, cronici spumoase, cel putin simpatice sau caldute; in orice caz – sincere. La fel de sincer marturisesc si eu ca nu eram familiarizat cu aproape jumatate dintre autorii si romanele de acolo, iar cand am auzit de tizul lui Haruki, am picat in plasa. Pe scurt, in postul cu pricina, „Terorista“ il ridica in slavi pe acesta din urma, in vreme ce stergea pe jos cu primul. Desi am ramas un pic circumspect, spunandu-mi in barba ca totusi Haruki e un scriitor adevarat, am luat de bune cuvintele „Teroristei“ si am cumparat romanul Ecstasy. Pe care, din diverse motive, nu l-am citit decat recent. Si mai bine nu o faceam. Ma rog, dincolo de faptul ca a-i pune in aceeasi balanta pe cei doi Murakami este ca si cum ai compara capra cu varza (chiar ma intreb care naiba o fi fost criteriul? ca-i cheama la fel? ca au amandoi ochii oblici?), tipul de scriitura erotica a lui Ryu este, dupa umila mea parere, inclusiv sub nivelul unor scriitori autohtoni gen Claudia Golea, care – culmea! – dezvolta cu mai multa naturalete universul asiatic decadent si orgasmic bazat pe orgii si pe consum de droguri decat o face japonezul. Nu am dat nici un detaliu despre Ecstasy aici deoarece imi este de ajuns o singura propozitie pentru asta: acest „romanas„ este mult sex pentru nimic.
Ecstasy, Ryu Murakami, Polirom, 26,11 lei