Alegerea noastra: pink martini

|n 1997, dupa ce in concerte testasera o multime de sounduri si melodii, Pink Martini scoteau primul lor album, Sympatique, socant de diferit fata de albumele generatiei MTV, foarte migalos lucrat si extrem de variat ca sonoritati. Onirice, selecte si relaxante, piesele de rezistenta de pe Sympatique – Amado Mio si La Soledad – au facut ca Pink sa aiba un succes international nebun in Franta, Liban, Turcia, Japonia si Taiwan. {apte ani mai tarziu, aparea Hang On Little Tomato, care continua armonios linia melodica din primul album, dar producea si un hit international, Lilly – pe care, cu siguranta, ati dansat de cel putin 10 ori
intr-un club pana acum. |n sfarsit, la inceputul acestui an, a iesit pe piata Hey Eugene, un album ce pare rupt dintr-un cabaret frantuzesc din anii 1960.

|n conditiile in care muzica trendy de astazi oscileaza uneori nepermis de mult intre deconstructivism haotic si postindustrial metalic, cand sintetizatorul artificial prezent in mai toate melodiile din topuri deformeaza inexorabil si sufocant sunetele si vocile, Pink Martini este o gura de aer rece si curat, de armonie instrumentala unplugged naturala, de visare sic si romantica.