De fapt, Pink Martini nu au nimic de a face cu muzica moderna, ceea ce canta ei incadrandu-se perfect in romanticele musicaluri hollywoodiene din anii 1940 si 1950. Asta, plus un twist de perspectiva globala, data de originile foarte diferite ale membrilor componenti, face din Pink Martini un savuros cocktail de ritmuri si sunete. (Hmmm?! Parca ziceam ca nu-i vorba de cocktail?!)
Pink Martini a aparut in Oregon, pe post de orchestra simfonica a unui congresman, in timpul campaniei electorale din 1994. Fondatorul formatiei este un excelent pianist si contrabasist, Thomas M. Lauderdale, absolvent de Harvard si membru a numeroase filarmonici americane. Cei 12 s-au inteles atat de bine, incat au hotarat sa ramana impreuna si au pornit intr-un lung turneu de aproape trei ani prin Statele Unite. Repertoriul lor retro, format din romante, cantonete, balade si melodii vechi, cantate in mai toate limbile Pamantului (engleza, franceza, spaniola, italiana, portugheza, japoneza, araba, croata etc.) si pus in valoare excelent de catre solista China Forbes, o diva cu alura si voce de femme fatale din filmele noir, a prins excelent la publicul cult, conservator si aristocrat american… dar nu numai.
|n 1997, dupa ce in concerte testasera o multime de sounduri si melodii, Pink Martini scoteau primul lor album, Sympatique, socant de diferit fata de albumele generatiei MTV, foarte migalos lucrat si extrem de variat ca sonoritati. Onirice, selecte si relaxante, piesele de rezistenta de pe Sympatique – Amado Mio si La Soledad – au facut ca Pink sa aiba un succes international nebun in Franta, Liban, Turcia, Japonia si Taiwan. {apte ani mai tarziu, aparea Hang On Little Tomato, care continua armonios linia melodica din primul album, dar producea si un hit international, Lilly – pe care, cu siguranta, ati dansat de cel putin 10 ori
intr-un club pana acum. |n sfarsit, la inceputul acestui an, a iesit pe piata Hey Eugene, un album ce pare rupt dintr-un cabaret frantuzesc din anii 1960.
|n conditiile in care muzica trendy de astazi oscileaza uneori nepermis de mult intre deconstructivism haotic si postindustrial metalic, cand sintetizatorul artificial prezent in mai toate melodiile din topuri deformeaza inexorabil si sufocant sunetele si vocile, Pink Martini este o gura de aer rece si curat, de armonie instrumentala unplugged naturala, de visare sic si romantica.