Ultima carte pe care am citit-o: Nicaieri
Temele pe care se articuleaza cartea sunt foarte generoase pentru un roman fantasy: undeva sub Londra reala, exista un oras in oglinda, Londra subterana, in care traiesc tot felul de creaturi si personaje dintre cele mai bizare, organizate intr-o societate magico-feudala, impartita pe baronii. Anatomia si arhitectura Lumii Subterane sunt configurate de toate experientele, trairile, obiectele, strazile si cladirile pe care noi, cei de la suprafata, din timpul istoric, le-am uitat. Portile dintre cele doua taramuri se deschid foarte rar si chiar si atunci, de cele mai multe ori, oamenilor de la suprafata le este interzisa cunoasterea oamenilor de dedesubt, care detin puteri si stiinte stravechi si par invizibili pentru ochii nostri.
Dupa ce, intr-o noapte, gaseste o fata injunghiata pe strada si o ajuta sa se salveze, Richard Mayhew, un tanar om de afaceri cu o viata absolut banala, ajunge brusc si aparent din greseala, in Londra de dedesubt. Aici, el o reintalneste pe Door, fata pe care o salvase, si porneste impreuna cu ea si cu protectorii ei, Marchizul de Carabas si Hunter, in cautarea unui inger care stie cine sunt cei ce i-au omorat parintii, au atacat-o pe Door si ar putea sa-l trimita pe Richard inapoi in realitate. Evident, drumul initiatic este ingreunat de o multime de situatii neprevazute, probe pe care eroii trebuie sa le treaca. Aceasta este, pe scurt, intriga din Nicaieri.
Cartea este simpatica, dar nu se compara cu Praf de stele sau cu Zei americani. Personajele principale sunt plate si previzibile, in vreme ce domnii Croup si Vandemar, killerii sadici care se afla pe urma lui Door, sunt caricaturali, chiar daca savurosi. Nu in ultimul rand, amploarea epica pe care taramul ascuns ar fi putut-o starni se rezuma la mici fasuri literare, pe care Gaiman le trage des si rapid. Pentru ca era tanar si pentru ca apoi a scris American Gods, eu il iert si va recomand sa cititi Nicaieri… doar la drum lung, cand muriti de plictiseala.
Nicaieri – Neil Gaiman
Editura Tritonic, 40 lei