Che Guevara trebuia sa moara!

A devenit aproape un laitmotiv ca Ernesto Che Guevara, celebrul revolutionar argentinian din secolul trecut, sa fie prezentat drept un om al contrastelor – un erou pentru cei oprimati sau un teorist si ucigas notoriu pentru cei impotriva carora a luptat. Poate ca imaginea care l-ar caracteriza cel mai bine ar fi mai degraba aceea a unui idealist, a unui om care a incercat sa transforme in realitate o utopie si care a sfarsit strivit de acelasi sistem pe care el singur il provocase la lupta. Dincolo de zbaterea si de moartea sa, de motivele care i-au determinat actiunile sau de pasiunile care l-au animat, Che Guevara ramane inca, la peste 40 de ani de la asasinarea sa, un om invaluit in mister.

Nu despre viata lui Ernesto Guevara de la Serna vom discuta insa in acest articol. Nici macar despre mitul sau si despre efectele pe care le-a avut asupra generatiilor de tineri care i-au urmat. Vom incerca totusi sa punctam acele momente cheie care l-au dus catre moarte precum si substratul teoriilor conspirationiste care au incercat sa explice violenta sa disparitie din 9 octombrie 1967. In fond, Che Guevara era omul pe care toti mai marii vremii il vroiau redus definitiv la tacere.

Fidel Castro, CIA si KGB
Daca va intrebati care ar fi elementul comun care sa uneasca intr-un consens toate aceste nume celebre ale secolului XX, atunci acesta nu ar putea fi decat atitudinea negativa fata de rebelul Che Guevara. In numai 8 ani, de la momentul preluarii puterii in Cuba de catre Fidel Castro si anul in care Che este ucis in Bolivia, revolutionarul argentinian reusise sa isi atraga antipatia celor mai multi dintre fostii sai aliati precum si a marilor puteri ale vremii. Haideti insa sa le analizam pe rand.

„De ce CIA dorea reducerea la tacere a lui Che Guevara” ar putea fi cel mult o intrebare retorica. Argentinianul isi manifestase fatis pozitia transanta vis-a-vis de guvernul american si nu o data incitase la deschiderea unor focare de razboi impotriva SUA in toata lumea. Nici chiar in timpul vizitei sale in Statele Unite cu ocazia conferintei ONU din 1964, Che nu isi temperase discursul si, mai mult, denunta atrocitatile comise in SUA impotriva populatiei de culoare, lipsa de reactie a Organizatie Natiunilor Unite in fata apartheidului din Africa de Sud si crimele comise „in numele imperialismului” in majoritatea tarilor din lumea a treia. Discursul sau furibund avea sa il determine atunci pe reprezentantul SUA sa paraseasca sala de conferinte.

Iar daca atitudinea sa nu era de ajuns, trebuie spus ca lui Ernesto Che Guevara i se atribuie astazi o mare parte din responsabilitatea declansarii crizei rachetelor nucleare din 1962. Atunci, argentinianul negociase in secret cu liderii URSS transportul mai multor rachete atomice in Cuba, el declarand in cateva randuri ca nu ar fi ezitat nicio clipa sa le foloseasca impotriva SUA. Iar daca ne gandim la succesul revolutiei socialiste din Cuba in incercarea de inlaturare a presedintelui pro-american Fulgencio Batista, la tentativa esuata de a instaura un guvern socialist in Congo in 1965, si la razboiul de guerilla din Bolivia anului 1967, razboi dus impotriva autoritatilor pro-americane, este evident ca argentinianul era un personaj incomod pentru Statele Unite ale Americii.

In ceea ce priveste reactia Moscovei fata de actiunile lui Che Guevara, problema este putin mai delicata. Sustinut neconditionat de liderii comunisti ai vremii, revolutionarul Che Guevara reuseste sa agite spiritile in momentul in care critica politica sovietica fata de tarile lumii a treia. In 24 februarie 1965, in timpul unei aparitii televizate in Alger, Il Comandante ataca fatis Moscova intr-un discurs incendiar care viza politicile socialiste, nerespectarea drepturilor omului si complicitatea cu puterile occidentale in tarile din Africa si Asia. Cel care este nevoit sa se confrunte cu reactia vehementa a URSS-ului in urma acestui discurs este nimeni altul decat Fidel Castro. De altfel, in acelasi an, liderul cubanez avea sa dea citire celebrei scrisori de adio a lui Che, scrisoare prin care argentinianul renunta la cetatenia cubaneza si lua asupra sa intreaga responsabilitate a actiunilor sale. Intamplator sau nu, una dintre femeile din anturajul lui Che Guevara din timpul ultimei sale incercari de rebeliune, Haydee Tamara Bunke Bider (cea cunoscuta mai bine sub pseudonimul Tania) era, in realitate, un agent KGB infiltrat in randurilor luptatorilor de guerilla din grupul lui Che.

Haydee Tamara Bunke Bider – Tania

Poate ce mai delicata pozitie dintre cele enumerate aici este cea a liderului de la Havana, Fidel Castro. Prieten apropiat al lui Che, bucurandu-se de increderea oarba a acestuia, Fidel este alaturi de argentinian inca din primele momente ale revolutiei din Cuba. De altfel, cei doi sunt aproape de nedespartit dupa victoria impotriva dictatorului Fulgencio Batista, iar prietenia lor pare una exemplara. In realitate, Castro era constient ca o tara minuscula asa cum este Cuba era prea mica pentru a fi condusa de doua personalitati uriase. Practic, idealurile fiecaruia dintre ei merg pe drumuri separate la scurt timp dupa declansarea reformelor socialiste in Cuba. Daca pentru Fidel razboiul se incheiase odata cu victoria Miscarii de la 26 iulie, acesta axandu-se pe problemele politice, sociale si economice ale tarii sale, pentru Che Guevara lupta nu era decat la inceput. Visul argentinianului era de a starni revolutii in toata lumea, in special in Africa si America de Sud, prin care sa rastoarne guvernele capitaliste si sa instaureze o democratie autentica, in spiritul ideilor sale radicale.

In plus, Fidel Castro este vadit deranjat de mitul lui Che, de popularitatea mereu crescanda a acestuia in randul maselor si de imaginea de „creier al revolutiei” si de „eminenta cenusie” din spatele „paravanului” pe care il reprezenta liderul cubanez, imagine puternic promovata in mass-media din toata lumea. Esecul relativ al reformelor instituite de Che Guevara in Cuba este un alt motiv pentru care Fidel tinde sa doreasca inlaturarea fostului sau camarad de arme. Daca in situatia altor lideri care il sprijinisera in timpul guerillei, asa cum e cazul lui Huber Matos, Castro nu vede niciun fel de problema in a-i inchide atunci cand acestia se opun ideilor sale, problema lui Che este cu atat mai delicata cu cat el era vazut ca un veritabil simbol al luptei de eliberare. Pe scurt, Cuba trebuia sa ramana in mainile ferme ale lui Fidel Castro, in timp ce argentinianul trebuia inlaturat cu orice pret.

Misterele din spatele mortii lui Che Guevara
Oficial, Ernesto Che Guevara a fost ucis de catre Mario Teran, un sergent bolivian revoltat, la 9 octombrie 1967, la doar doua zile dupa ce fusese capturat. Aceasta a fost varianta care a circulat in mass-media internationala la scurta vreme dupa asasinarea sa, iar mesajul transmis catre lume era unul cat se poate de simplu si de cinic… Revolutionarul Che nu era atat de iubit de multime pe cat se spunea, masele ii urau actiunile iar revolta interioara a unui soldat a dus la moartea sa. Ulterior, s-a spus ca Rene Barrientos, presedintele de atunci al Boliviei, a ordonat personal executia rebelului argentinian, intr-o incercare de a sterge evidentul „act de indisciplina” al lui Mario Teran, soldatul care si-a permis sa execute un prizonier fara sa primeasca ordinul de la vreun superior. Anii au trecut iar cercetarile au aratat fara doar si poate ca nici presedintele bolivian, nici vreun alt membru al presedintiei, nu a dat vreodata un asemenea ordin. Atunci, cine a decis moartea lui Che?

Inainte insa de a oferi raspunsul acestei intrebari, haideti sa analizam motivele care l-au manat pe cel numit Il Comandante catre junglele Boliviei si impotriva uneia dintre cele mai bine pregatite armate din America de Sud, o actiune pe cat de misterioasa, pe atat de greu de inteles pentru toti analistii care au studiat strategiile lui Che Guevara.

Argentinianul isi exprimase public, in mai multe randuri, intentia de a „exporta” revolutia in tara sa natala. Ba chiar sprijinise o miscare anti-guvernamentala condusa de jurnalistul Jorge Ricardo Masetti, miscare deconspirata in 1963 si anihilata odata cu uciderea liderului sau. Nici chiar dupa tentativa esuata de a instaura un guvern socialist in Congo, si dupa „refuzul” oficial al lui Castro de a-l reprimi in Cuba, Che Guevara nu renunta la ideea unei noi incercari revolutionare in Argentina. Silit sa locuiasca clandestin in Tanzania, Mozambic si ulterior in Cehoslovacia, argentinianul isi schimba insa, in mod ciudat, optiunea si isi indreapta atentia catre Bolivia. La fel de ciudata pare si bunavointa lui Fidel Castro de a-l sprijini in actiunea sa si, mai mult, acesta chiar ia legatura cu membrii Partidului Comunist bolivian pentru a facilita cumpararea unui teren in regiunea Nancahuazu, zona care ar fi urmat sa fie principala baza a rebelilor si punctul de pregatire al viitorilor recruti.

Federico Arana Serra, pe atunci atasat militar al Boliviei la Bonn, afirma in cartea sa -„Che Guevara si alte intrigi”- ca fusese instiintat de catre un oficial american inca din 1966 ca peste un an urma sa inceapa un razboi de gherila in tara sa natala. Cum doar Fidel Castro, Haydee Tamara Bunke Bider – Tania, liderul comunist bolivian Mario Monje si cativa apropiati ai acestora stiau de iminenta actiunii, este evident ca guvernul Statelor Unite ale Americii si implicit serviciile secrete americane fusesera instiintate de planurile rebelului argentinian chiar de catre unul dintre aliatii lui Che Guevara. Ceea ce trebuia sa fie un secret bine pazit, devenise un fapt cunoscut inca inainte de inceperea sa.

Dovezile care indica o capcana intinsa rebelului argentinian continua cu marturiile autoritatilor boliviene din acea vreme. Este cunoscut faptul ca atat membrii puterii cat si cei ai opozitiei comuniste boliviene din acea perioada aveau cunostinta de existenta bazei CIA din apropiere de La Paz, baza numita Guantanamito – aluzie la tabara similara din Cuba. In plus, activitatea febrila din anul premergator rebeliunii lui Che precum si sosirea mai multor agenti americani din Divizia de Actiuni Speciale, militari cu o mare experienta in luptele de gherila din jungla, cu siguranta ca nu scapase autoritatilor. De ce nimeni nu il anuntase pe Che Guevara?

Mario Monje, secretarul executiv al Partidului Comunist Bolivian (PCB), este primul care il tradeaza pe Che, refuzand sa trimita cei 20 de luptatori de gherila pe care ii promisese la inceputul actiunii militare. Ulterior, el avea sa se refugieze in URSS de teama represaliilor. Actul sau este urmat de o alta tradare, cea scriitorului si filosofului francez, Regis Debray, un om recomandat lui Che Guevara chiar de catre Fidel Castro. Acesta este arestat la scurt timp dupa inceperea ostilitatilor si descrie autoritatilor boliviene orice detalii legate de tabara rebelilor, de efectivele acestora si de armamentul de care dispuneau. Un eveniment care are loc in localitatile miniere Santo Veinte si Catavi indica iarasi o tradare a unui personaj inca necunoscut. La 25 iunie 1967, minerii din cele doua localitati, care sarbatoreau pasnic ziua de San Juan, sunt atacati puternic de catre armata boliviana. Carnagiul se incheie cu 26 de morti si un numar neprecizat de raniti. Dupa declasificarea incidentului avea sa se afle ca minerii hotarasera intr-o intrunire secreta sa sprijine financiar miscarea rebela. Spionii se aflau deja peste tot.

Ceea ce a urmat tine de istorie. Dupa 11 luni de lupte, rebelii sunt incercuiti iar Che Guevara este arestat. Doua zile mai tarziu, la 9 noiembrie 1967, el era executat in incinta scolii din localitatea La Higuera. In aceste ultime zile iese insa in evidenta figura unui personaj misterios… Felix Ismael Rodríguez Mendigutia. Cubanez la origine, acesta era nepotul fostului Ministru al Muncii din Havana, din timpul presedintelui Fulgencio Batista. Odata cu victoria Miscarii de la 26 iulie, el fugea in Statele Unite, acolo unde era racolat de catre CIA si devenea membru activ al serviciilor secrete americane. Nu se stiu informatiile pe care le avea despre Che Guevara. Cert este insa ca el a facut parte din grupul care l-a capturat pe argentinian si tot el a fost cel care l-a interogat si torturat pe acesta. Ca un important amanunt, Che a fost executat pe cand se afla in custodia sa, iar Felix Mendigutia pastreaza si astazi trofeele vanatorii sale: pipa si ceasul rebelului.

Agentul CIA, Felix Ismael Rodríguez Mendigutia, alaturi de Che Guevara

Astazi, este aproape evident ca ordinul executiei lui Che Guevara nu putea veni decat de la tortionarul sau, cubanezul Felix Rodriguez. Reginaldo Ustariz, unul dintre biografii lui Che, care si-a petrecut ultimii 40 de ani incercand sa adune toate piesele puzzle-ului care au constituit viata rebelului argentinian, sustine ca acesta l-ar fi obligat pe tanarul locotenent Mario Eduardo Huerta Lorenzeti, prin vocea superiorului direct al acestuia, colonelul Zentano Anaya, sa il asasineze pe Che Guevara. Raspunsul locotenentului a fost insa ferm: „Refuz sa indeplinesc ordinul, deoarece il consider inuman, nedemn si anticrestin. Va rog sa ma eliminati in acest moment„. Ulterior, Lorenzeti avea sa moara in urma unui bizar accident de masina, la scurt timp dupa ce anuntase ca isi va scrie memoriile. Cel care avea sa ii aplice lovitura de gratie lui Che Guevara a fost Bernardino Huanca, sergent bolivian cunoscut pentru ostilitatea sa fata de miscarea comunista. Mario Teran trasese trei rafale de mitraliera in rebel fara insa a-l ucide.

CIA neaga si astazi orice implicare in actul uciderii lui Che Guevara sustinand ca l-ar fi dorit viu pe acesta. In schimb, guvernul american a sustinut ca „moartea lui Che a fost un lucru bun din punctul de vedere al poporului bolivian”. KGB-ul a disparut si odata cu el a disparut si orice detaliu despre implicarea Moscovei in capturarea rebelului argentinian, asta daca ar fi existat vreodata o astfel de actiune. Fidel Castro a folosit imaginea lui Che pentru a-si sustine ideile si pentru a prezenta poporului cubanez imaginea unui lider exemplar cazut in lupta pentru dreptate si adevar. Autoritatile boliviene sustin in continuare ca nu au ordonat uciderea lui Che. Oficial, nimeni nu a aruncat piatra catre cel „vinovat”. Dar Che Guevara trebuia sa moara!

__________________________________________________________________________

REVINO MAINE PENTRU UN NOU EPISOD DIN MARATONUL DESCOPERA TEORIA CONSPIRATIEI! Au fost templierii slujitorii satanei sau complotul distrugerii lor este o masinatiune pusa la cale de catre regii europeni impreuna cu papalitatea? Exista in randul Ordinului un asa-numit Templu Negru, format dintr-un grup de mari initiati gnostici – adevaratii conducatori ai cavalerilor, care au continuat sa traiasca in secret vreme de secole, pentru a renaste in Masonerie – sau intreaga conspiratie a distrugerii Templului a fost savarsita din ratiuni politice si financiare? Afla dedesubturile celei mai mari conspiratii medievale!

Citeste si episodul anterior: Illuminati, stapanii din umbra

In luna aprilie, DESCOPERA.ro te invita sa urmaresti un nou serial de articole – maratonul DESCOPERA TEORIA CONSPIRATIEI – in care vei (re)descoperi franturi din istoria recenta si mai indepartata dintr-o perspectiva inedita, la care poate nu te-ai gandit niciodata. Aboneaza-te la Newsletterul DESCOPERApentru a nu pierde niciun episodl!