Kursk, cea mai mare confruntare cu tancuri din istorie. Cum i-au învins sovieticii pe nemţi – FOTO

În urma dezastruoasei înfrângeri în Bătălia de la Stalingrad, din iarna anilor 1942-1943, germanii decid să lanseze ofensiva pe Frontul de Est prin aşa-numita Operaţiune „Citadela” (Unternehmen Zitadelle). Aceasta s-a desfăşurat în perioada 4 -16 iulie 1943, a fost urmată de două contraofensive sovietice (Operaţiunile „Rumyntsev” şi „Kutuzov”, 12 iulie – 23 august 1943), iar punctul ei culminant a fost celebra Bătălie de la Kursk, cunoscută ca fiind cea mai mare confruntare cu tancuri din istorie.

În total, forţele combatante au dispus de circa 6000 de tancuri, 4000 de avioane de luptă şi 2 milioane de militari. Principala armă a sovieticilor au fost tancurile T-34 şi T-70, însă cel dintâi a fost folosit cu precădere în lupte. Cel mai avansat model, T-34-85, avea un tun de calibru 85 mm, o putere de penetrare a blindajului de 110 mm, de la 500 m, şi un motor Gaz V-12 de 400CP. De cealaltă parte se aflau tancurile germane Panzer IV, având un tun de calibru 75mm, o putere de pentrare a blindajului de 124mm, de la 500m, şi un motor Maybach HL230 de 700CP.

• T-34-85, tancul care a adus VICTORIA sovieticilor în cel de-Al Doilea Război Mondial – FOTO

Galerie foto

vezi galeria
8 foto

Naziştii au iniţiat misiunea cu scopul de a împinge linia Frontului de Est înapoi cu 100 de km, deoarece sovieticii îl extinseseră spre vest. În acest sens, grupul central al armatei feldmareşalului Günther von Kluge urma să atace în partea de nord a frontului.  Ofensiva a avut în frunte Armata a 9-a a generalului colonel Walther Model, căreia i s-au alăturat Formaţia a 46-a de Panzere condusă de generalul Hans Zorn (de partea dreaptă a flancului) şi Formaţia a 41-a de Panzere a generalului maior Josef Harpe (de partea stângă a flancului). Grupul 47 de Panzere al generalului Joachim Lemelsen urma să se îndrepte spre oraşul rusesc Kursk, unul dintre cele mai importante noduri rutiere din zona de sud-vest a Uniunii Sovietice. Aici, trupele generalului Lemelsen au făcut joncţiunea cu cele ale feldmareşalului Erich von Manstein, cu armata a IV-a de Panzere a generalului colonel Hermann Hoth şi a armatei conduse de generalul Werner Kempf.

battleofkursk.org

De partea cealaltă a frontului se aflau armatele sovietice conduse de generalul Konstantin K. Rokossovsky şi generalul Nikolai F. Vatutin. Acestea erau flancate pe partea dreaptă de Armata a 13-a a generalului locotenent Nikolai P. Pukhov şi pe partea nordică de trupele Armatei a 16-a a generalului locotenent I.V. Galinin. Partea centrală a frontului urma să fie asigurată de militarii conduşi de generalul locotenent Mikhail N. Chistyakov şi generalul locotenent M.S.Schumilov. În partea estică a frontului se aflau trupele conduse de generalul colonel Ivan S. Konev.

Foto: battleofkursk.org

Planul germanilor era de a încercui armatele sovietice şi a le distruge rând pe rând. Însă, lucrurile nu au stat tocmai aşa. Armata a 9-a a lui Model nu a reuşit să străpungă defensiva sovietică în partea de nord a frontului, iar Grupul III de Panzere condus de generalul Hermann Breith a întâmpinat o rezistenţă puternică din partea tancurilor T-34 ale sovieticilor.

Foto: tanks.net

Pe 11 iulie, Armata a IV-a de Panzere a lui Horth a încercat să cucerească satul Prokhorovka şi să-şi asigure poziţiile pe râul Psel, ultima barieră naturală între grupul de tancuri al feldareşalului Manstein şi Kursk. Atacul asupra sovieticilor a fost condus de generalul SS Paul Hausser, generalul Otto von Knobelsdorff şi generalul Eugen Ott. Fiecare dintre cele trei divizii de Panzergrenadier, conduse de Hausser, dispunea de câte 100 de tancuri. La Prokhorovka, germanii urmau să se confrunte cu Armata a 5-a de Tancuri a generalului colonel Pavel A. Rotmistrov, care avea în subordine nu mai puţin de 650 de şenilate T-34 şi T-70.

Foto: rt.com

Sovieticii repurtează pierderi însemnate, în timp ce germanii reuşesc să îşi stabilească poziţiile în zona râului Psel. Deşi armatele de tancuri ale URSS-ului îşi pierd, din ce în ce mai repede, maşinile de luptă, de la Moscova vin întăriri. Grupurile XVIII şi XXIX de tancuri, respectiv Grupul V Mecanizat, aparţinând Armatei a V-a de Tancuri, au ajuns în zona Prochorovka pe 11 iulie. Diviziile dispuneau de 200 de şenilate, fapt pentru care numărul total al tancurilor sovietice ajungea la 850. Dintre acestea, 500 erau modele T-34.

Foto: oldpicz.com

Misiunea trupelor Armatei a V-a era de a conduce contraofensiva împotriva naziştilor şi a asigura defensiva sovietică în zona de sud a frontului de luptă. Prin urmare, militarii ruşi ajung în zona râului Psel, unde se aflau germanii şi declanşează Bătălia de la Prokhorovka. Aici, germanii au organizat în teren circa 600 de tancuri Panzerkampfwagen Mark V Panther (tunuri de calibru 75 mm) şi Panzerkampfwagen Mark VI Tiger (tunuri de calibru 88 mm). Cele 850 de tancuri sovietice T-34 au reuşit să înconjoare inamicii şi să distrugă nu mai puţin de 400 de şenilate germane. Pe de altă parte, unele surse sovietice menţionează că pe data de 13 iulie, în ziua ce a urmat Bătăliei de la Prokhorovka, Armata a V-a de Tancuri dispunea de doar 150-200 de motorizate, ceea ce înseamnă că ar fi pierdut în luptă circa 650 de tancuri.

Foto:  worldwarphotos.info

Pierderile masive l-au iritat pe Stalin, care a dispus imediat ca tancurile rămase să distrugă poziţiile infanteriei germane din vestul localităţii Prokhorovka. Pe 12 iulie, şenilatele sovietice T-34 şi T-70 au atacat tancurile germane, însă au suferit daune masive şi au fost nevoite să se retragă, cel puţin pentru moment. Ofensiva lansată de Regimentul sovietic 181 a fost înfrântă de Tigerele SS, care au reşit să-şi înfrângă inamicii până la ultimul om. La sfârşitul zilei, generalul Rotmistrov face apel la ultimele sale rezerve, efectivele Grupului Mecanizat V. Acestea reuşesc, în cele din urmă, să oprească avansarea germanilor.

Foto: forum.worldoftanks.eu

În timpul bătăliei, ambele tabere au suferit pierderi masive, fapt pentru care victoria nu putea fi încă atribuită vreunuia dintre combatanţi. Bătăilia de la Prokhorovka a continuat până pe data de 16 iulie, cu ofensiva constantă a trupelor germane. Succesul naziştilor nu a fost, însă, exploatat, deoarece Adolf Hitler a ordonat întreruperea Operaţiunii „Citadela”, ca urmare a invaziei trupelor aliate în Sicilia. Deşi Manstein a insistat să continue lupta, pentru că avea numeroase rezerve care i-ar fi putut aduce victoria, nu a putut, totuşi, să-l convingă pe Führer.

Foto: stabswache-de-euros.blogspot.com

Pe data de 17 iulie, panzerele germane şi-au părăsit poziţiile din zona Prokhorovka, diviziile Leibstandarte urmând să lupte în Italia, pe când diviziile Das Reich  şi Totankopf  au rămas pe Frontul de Est. Cele din urmă au continuat să repurteze victorii împotriva sovieticilor, în aşa-numita Operaţiune „Rumyantsev”. Armatele I şi a V-a sovietice şi-au suplimentat între timp efectivele, ajungând la un număr de circa 1000 de tancuri. Deşi trupele lui Stalin continuau să fie distruse de inamici, acestea reuşesc să se regrupeze şi să slăbească din ce în ce mai mult frontul german.

Foto: pinterest.com

În ciuda eforturilor făcute de armatele germane pe parcursul lunilor iulie şi august, ele nu au mai putut fi capabile să facă faţă contraofensivei sovietice şi şi-au început, treptat, retragerea. Aceasta este încă o dovadă a faptului că Hitler nu a ţinut cont de sfaturile generalilor săi şi a acţionat pe cont propriu, luând deciziile cele mai neinspirate.

Pentru toţi cei pasionaţi de şenilatele care au făcut istorie, Eaglemoss a lansat la chioşcuri, din 12 ianuarie, o serie de reviste „Tancul T-34-85, care vă permit să construiţi un model al acestui tanc legendar la scara 1:16.

Modelul care reproduce vehiculul din 1945 cu tunul ZIS de calibrul 85 mm este de o calitate înaltă, care a fost obţinută cu ajutorul pieselor metalice ale acestuia. Vehiculul va avea o lungime de 52 cm şi o greutate de peste 7 kg.

Vehiculul poate fi asamblat integral cu instrumente de bază, de exemplu, şurubelniţe. Aspectul exterior al modelului corespunde cu modelul tancului care a fost folosit în luptele împotriva trupelor germane în primăvara anului 1945.

Întreaga colecţie va cuprinde 120 numere, care vor apărea în fiecare săptămână. 
Preţul numărului 1 = 4.90 RON, preţul numărului 2 = 15.90 RON, preţul obişnuit al numerelor ulterioare = 32.90 RON.

O descriere interesantă a colecţiei şi a ofertei editurii este disponibilă pe site-ul acesteia: www.macheta-t34.ro.

Vă mai recomandăm şi: T-34-85, tancul care a adus VICTORIA sovieticilor în cel de-Al Doilea Război Mondial – FOTO