Daca Dumnezeu exista, atunci creierul omului este “oglinda” ideala in masura sa-i reflecte imaginea. La credinciosi precum si la necredinciosi, chestiunea existentei vietii de apoi implica arii din cortexul cerebral foarte evoluate, ce sunt – ca de altfel si credinta religioasa – absente la celelalte specii. Intreband circa 60 de voluntari daca ceea ce se intampla in lume reprezinta vointa lui Dumnezeu, cercetatorii au ajuns la concluzia ca, indiferent de raspuns, in creierul acestora se activeaza aceleasi arii din cortexul frontal, cele legate de gandirea abstracta si de luarea de decizii.
"Obiectivul nostru nu a fost sa-l gasim pe Dumnezeu in creier, ci sa intelegem ce anume se intampla la nivel cerebral atunci cand un om se gandeste la divinitate”, a explicat Giovanna Zamboni, una din cercetatoarele implicate in studiu. "Am descoperit ca persoanele necredincioase reactioneaza la intrebarile religioase intr-o maniera similara cu cei crendinciosi, adica, independent de raspunsurile date de fiecare, instrumentele intelectuale utilizate pentru a aborda tema divinitatii sunt comune tuturor oamenilor”, a precizat ea. Imaginile diferitelor portiuni din creier ale celor implicati in studiu, activate de intrebarile pe teme religioase au fost publicate in numarul de astazi al revistei Proceedings of the National Academy of Sciences (Pnas).
Sursa: La Repubblica