Contele şi dirijabilul: povestea zeppelinului

Un militar de carieră

Puţine figuri din galeria ilustră a aviaţiei se ridică la înălţimea contelui Ferdinand Adolf Heinrich August Graf von Zeppelin, un inventator, inginer şi general german care a creat dirijabilul zburător care-i poartă numele.

• Max Born, părintele mecanicii cuantice. Câștigător al Premiului Nobel pentru Fizică
• Piotr Ilici Ceaikovski, cel mai popular compozitor rus din istorie. Autorul operelor „Frumoasa din pădurea adormită”…

Acesta s-a născut pe data de 8 iulie 1838 în sânul unei familii de aristocraţi şi politicieni germani din Kostanz, landul Baden-Wurttemberg. Tânărul Ferdinand a urmat cursurile prestigioasei Academii Militare Ludwigsburg, precum şi cele ale Universităţii din Tubingen. A avut o bogată şi fructuoasă carieră militară, intrând în armata prusacă în anul 1858 şi ajungând în Statele Unite în anul 1863 unde a lucrat pentru Armata Unionistă.

A luptat şi în Războiul Franco-German  dintre anii 1870-1871, şi s-a retras din armată  cu gradul de general de brigadă. Cu toate că a avut o carieră militară de invidiat, contele-general de brigadă nu se simţea deloc împlinit. Se pare că retragerea sa din armată s-a datorat criticilor exprimate deschis faţă de tactica de luptă şi măsurile luate de Ministerul de Război al Prusiei.

Nu a fost foarte afectat de trimiterea sa în rezervă, considerând acest fapt ca pe o şansă în a-şi aprofunda munca şi cercetările în ştiinţa aeronaouticii.

Contele Zeppelin avea astfel ocazia de a-şi pune în practică viziunile referitoare la ceea ce el numea „Lenkbare Luftschiffe” sau aeronavele ghidate, într-o traducere aproximativă.

Ideea acestor mijloace de transport aerian îl fascinase de peste două decenii şi fusese alimentată de succesul dirijabilului La France, care îl fascinase de-a dreptul. Într-o scrisoare adresată direct regelui său, contele Zeppelin se referea în mod particular la posibilităţile şi aplicaţiile militare ale noii tehnologii de zbor.

Din nefericire, întâlnirea sa cu responsabilii militari nu a avut rezultatele anticipate de acesta. Autorităţile erau convinse în sinea lor că nimeni nu poate construi un obict zburător mai greu decât aerul care să poată fi folosit cu succes în caz de război.

Dezamăgit dar neînfrânt, Zeppelin a început munca la un nou proiect în pragul anului 1892. Cu ajutorul unui singur inginer asistent, contele a schiţat planurile de construcţie ale unei aeronave revoluţionare pentru acele vremuri, care ar fi trebuit să fie gata într-un interval de doi ani de zile.

Perseverenţa şi inspiraţia sa au avut succes, doar că atunci când în anul 1894, Zeppelin a dorit să prezinte prototipul autorităţilor, acestea şi-au manifestat din nou reticenţa, considerând că noua maşinărie zburătoare ar fi avut o capacitate redusă  de a transporta bombe.

Din fericire pentru inventatorul german, în anul 1886 a fost descoperit un nou procedeu electrolitic cu ajutorul căruia aluminiul putea fi produs în cantităţi industriale. Inventat aproape simultan în Franţa de către cercetătorul Paul Heroult, şi în Statele Unite de către C.M. Hall, procedeul permitea ca acest metal uşor şi rezistent să deschidă noi oportunităţi pentru cei care încercau să construiască un aparat de zbor mai greu decât aerul. Printre aceşti ingineri vizionari se afla evident şi Ferdinand Graf von Zeppelin.

Puterea perseverenţei

(Foto: Shutterstock.com)

Designul imaginat de acesta prezenta un schelet de aluminiu, dar în loc să fie acoperit cu plăci alcătuite din acelaşi metal, contele a optat pentru o „caroserie” din material textil care să acopere uriaşele compartimente cu gaz care propulsau noua aeronavă.

Spre finele anului 1895, prima sa navă şi primul aparat de zbor din istorie numit zeppelin în cinstea inventatorului său, era deja patentat. Se numea „Luftzug” şi un an mai târziu Verein Deutscher Ingenieure, sau Asociaţia Inginerilor Germani, era convinsă de valoarea muncii contelui. Mai mult, aceiaşi asociaţie a lansat o campanie de strâns fonduri necesare continuării muncii şi proiectelor lui Zeppelin.

Acesta a lucrat aproape o decadă înainte de zbura personal cu dirijabilul creat de el. Se întâmpla în anul 1900, aeronava se numea LZ-1, avea lungimea de 128 metri, iar oamenii erau amuzaţi şi fascinaţi în egală măsură de forma sa de cârnat umflat dar care putea zbura şi ateriza în relativă siguranţă.

Contele reuşise!

Crease un nou aparat de zbor reuşind să combine calităţile aerodinamice ale unui zmeu cu cele ale unui balon acţionat cu aer cald. LZ-1 era propulsat de două motoare de automobil pe benzină, fiecare dezvoltând o forţă de 14,7 cai putere. 

A doua zi, ziarele vremii titrau pe prima pagină despre „Contele von Zeppelin, un fost ofiţer de rang înalt, în vârstă de 62 ani, cu o mustaţă stufoasă ca de morsă, ochi vioi şi un chipiu alb”. Zborul aparatului său durase 18 minute, aeronava atinsese viteza maximă de 30 kilometri pe oră şi dăduse dovadă de o mare manevrabilitate.

Din nefericire, zeiţa Fortuna se hotărâse să-l părăsească din nou pe conte. După alte două zboruri demonstrative, noua companie care-i sposoriza activitatea şi-a declarat falimentul, iar dirijabilul LZ-1, tatăl  şi strămoşul tuturor aeronavelor, urma să sfârşească la fier vechi.

Verein Deutscher Ingenieure a trimis o comisie care a ajuns la concluzia că Zeppelin realizase cu adevărat ceva important, dar în concluzia lor aeronava cea nouă nu avea viitor.

Falit, şi cu un singur inginer rămăs alături, contele a dat dovadă de o clasică şi fructuoasă încăpăţânare prusacă şi a decis să-şi reia munca pentru a crea un nou prototip. Nu s-a sfiit să ceară bani în mod public prin intermediul cotidienelor vremii, chiar dacă mulţi critici şi colegi îl ironizau. Cu toate acestea, în anul 1906 a reuşit să creeze o nouă aeronavă, fiind în cele din urmă ajutat de rege şi de către loteria naţională.

Preludiu pentru era avioanelor

(Foto: Shutterstock.com)

În colaborare cu Alfred Colsman un manager strălucit, ginerele sponsorului şi prietenului său, Carl Berb, contele a dat în sfârşit lovitura dorită. Noul LZ-3 a efectuat o serie de zboruri de succes, contele fiind lăudat la scenă deschisă chiar şi de către criticii săi.

Zeppelin a fost decorat cu onoruri de către Verein Deutscher Ingenieure şi a primit suma de o jumătate de milion de mărci din partea guvernului. Cu ajutorul noului prototip intitulat LZ-4 Graf Zeppelin, contele a reuşit un zbor  de 12 ore în care a traversat Elveţia.

Cu toate acestea, noul proiect s-a sfârşit dezastruos într-un accident. În timpul unei opriri la sol pentru reparea unui motor o furtună izbucnită din senin a distrus dirijabilul. În mod surprinzător pentru conte, acasă a fost primit cu un val de simpatie naţională fără precedent.

Oamenii luaseră cunoştintă de eforturile şi succesele sale, şi Ferdinand Zeppelin devenise peste noapte un erou naţional. În cel mai scurt timp, donaţiile au început să curgă şi au atins valoarea de şase milioane de mărci. În plus, guvernul se angajase să cumpere următoarele două dirijabile construite de conte.

Dar Zeppelin nu era deloc mulţumit. Cu toate că nu mai avea probleme financiare, Zeppelin era conştient de limitele tipului său de aeronavă. Ştia că dirijabilul trebuia să atingă o viteză maximă de 70 kilometri pe oră, şi să fie manevrabil chiar şi în condiţiile unui vânt puternic. Contele şi-a creat o companie proprie, Zeppelin GmbH, şi au fost deschise mari uzine de producţie.

Cu toate acestea, lipseau încă comenzile de mare anvergură din partea armatei, pe care scontase contele. Conştient parcă de rolul minor pe care aveau să-l joace în dezvoltarea aviaţiei dirijabilele sale, von Zeppelin a început să fie interesat şi de construirea unui aeroplan. Izbucnirea primului Război Mondial i-a demosntrat cum nu se poate mai bine estimările.

Contele a inventat pe atunci un aeroplan enorm de tip Gotha care avea să fie prototipul primelor avioane de bombardament din lume, folosite cu succes în decursul primei Conflagraţii Mondiale. Pe de altă parte, dirijabilul care-i purta numele avea să se dovedească o ţintă aeriană uşoară şi explozivă la propriu, când un număr de circa 40 de dirijabile au fost doborâte uşor în timp ce zburau deasupra Londrei.

De asemenea, dirijabilul era mult prea fragil, fiind în consecinţă vulnerabil la vreme rea. Era sa s-a sfârşit odată cu proverbiala explozie a dirijabilul LZ-129 Hindenburg din anul 1937.

Contele nu a trăit să vadă sfârşitul principalei sale creaţii. În luna martie a anului 1917, acesta a murit la Berlin în timpul unei operaţii. Aeronava care i-a împumutat definitiv numele, face senzaţie şi astăzi, când este folosită în principal în zboruri de agrement şi mesaje publicitare.

Numele său a fost preluat şi de legendara trupă rock Led Zeppelin, contele intrând astfel fără voia lui, nu numai în istoria aviaţiei ci şi în cea a muzicii rock.

(Foto: Shutterstock.com)