Probleme de viata si de moarte

O familie remarcabila
In Romania, medicina judiciara este legata de numele a doi dintre fratii Minovici: Mina si Nicolae. Cel dintai la Bucuresti, cel de-al doilea la Cluj au asezat pe temelii moderne si solide aceasta dificila si pretentioasa ramura a medicinei. Ulterior, profesorul Nicolae Minovici a devenit colaboratorul si continuatorul muncii fratelui sau la Institutul Medico-Legal din Bucuresti. Institutul este privit drept cea mai de seama creatie a familiei Minovici, care, insa, a lasat numeroase alte infaptuiri de valoare, in muzeologie, medicina, arhitectura. Membrii acestei familii au publicat zeci de lucrari stiintifice in domenii diverse, precum medicina generala, medicina legala, farmacia, chimia. Dr. Nicolae Minovici a construit, la marginea de nord a Capitalei, fermecatoarea Vila cu Clopotei, care gazduieste un muzeu de arta populara – colectie stransa cu drag de stapanul casei.

Un nepot al prof. Nicolae Minovici, inginerul Dumitru Minovici, a infiintat Muzeul de Arta Veche Apuseana, intr-o cladire alaturata Vilei Minovici. Si, pe langa atatea dovezi ale pasiunii pentru stiinta si ale iubirii de frumos, familia Minovici a pus umarul, intr-un chip care impresioneaza si uimeste – oare cine mai pune astazi atata suflet in a face bine contemporanilor sai? – la "ridicarea" sociala atat de necesara Romaniei, atunci ca si acum. Lucrari edilitare, infiintarea Societatii de Salvare, a Spitalului de Urgenta… multe, multe binefaceri de care azi ne folosim fara a sti cui le datoram.

• De Crăciun au loc mai multe atacuri de cord decât în oricare altă zi din an
• De ce uneori zăpada pare albastră?

Cu bune si cu rele, spre viitor
In 1986, vechea cladire a Institutului, de pe strada Cauzasi, a fost demolata – una dintre multele si dureroasele pierderi de monumente arhitectonice si istorice pe care le-a patimit Bucurestiul in anii ’80. Trei ani (intre 1986 si 1989), Institutul a functionat in cladirea Spitalului Pantelimon, pana cand a fost inaltat edificiul din soseaua Vitan-Barzesti. Roata istoriei s-a intors: medicina judiciara romaneasca a fost, la vremea ei, model pentru cea occidentala; acum e randul Occidentului sa ne serveasca drept model. Si iata ca, incet-incet, cu mari eforturi, sacrificii si cu inevitabila alternanta de esecuri temporare si izbanzi, medicina legala romaneasca se apropie de ceea ce este aceasta specialitate in Occident.

Azi, chiar cand vine vorba de morti, medicina legala nu mai inseamna doar autopsie, anatomie patologica, antropologie judiciara. Inseamna si analize toxicologice de mare finete, inseamna analize histochimice – realizarea unor preparate de tesuturi, colorarea si examinarea lor la microscop -, inseamna analize microbiologice complexe, inseamna analiza genetica la un nivel avansat. Iar cand vine vorba despre oameni vii, oameni care au suferit, care au trecut prin intamplari dramatice, acestia asteapta de la medicina legala descoperirea adevarului, dovedirea dreptatii, pedepsirea vinovatilor, alinarea suferintelor… Si toate acestea trebuie facute cu metode fiabile, de mare acuratete.

"E nevoie de bani", o sa spuneti. Evident. Dotarea tehnologica este foarte costisitoare, mai ales ca, in cativa ani, aparatura care reprezenta "ultimul racnet" devine invechita. Si efortul trebuie luat de la capat, iar si iar, si nu se termina niciodata. Nu ramane decat sa te bucuri de izbanzile mai mari sau mai mici care jaloneaza drumul si sa fii constient ca trebuie sa lupti in continuare pentru altele. Noi ne-am convins ca INML inseamna mult mai multe lucruri decat credeam. Multa stiinta, multe specialitati, multa munca. Si, fapt rar cand e vorba de fata ascunsa a unui lucru, in cazul INML latura ascunsa se dovedeste mai frumoasa decat cea stiuta de toata lumea.