Astronomie vesela

Avem cea mai nefavorabila vreme din sistemul solar? Zi de zi urmarim evolutia vremii si ne facem griji daca va ploua la amiaza, cand vrem sa iesim sa luam pranzul. Ei bine, in alte parti lucrurile sunt cu mult mai rele. Pe Marte exista un sezon de furtuni de praf care invaluie, luni la rand, intreaga planeta. Pe Jupiter, exista o furtuna care dainuie de peste 300 de ani. Pe Venus, la peste 400 de grade Celsius, e canicula, iar pe Pluto e atat de frig, incat aici, pe Pamant, nu exista nimic asemanator care sa ne permita o comparatie.

Space news
»Violenta furtuna de praf care invaluie de cateva luni planeta Marte face victime colaterale. Roverele martiene Spirit si Opportunity au mari dificultati in a-si reveni, iar specialistii de pe Terra fac eforturi sustinute pentru revigorarea micilor roboti care scriu istorie prin trans­miterea de imagini si date unice despre planeta veci­na. Mark Lemmon, specia­list la NASA, spune ca ele vor rezista, dar ca furtuna din acest an a aratat ca Marte poate pune punct foarte abrupt misiunii-maraton a celor doua rovere.

»Cel mai mare telescop din lume, cele­brul Keck din Hawaii, va fi detronat in scurt timp din pozitia de „lider“. Spaniolii construiesc un gigant cu oglinda de 10,4 metri in Insulele Canare. Gran Telescopio Canarias sau GTC a fost deja inaugurat de catre printul Felipe. Imaginea-tinta de la lansarea telescopului a fost Steaua Polara, dar adevaratele observatii stiintifice vor incepe abia la mijlocul anului viitor, cand toate componentele oglinzii vor fi asezate la locul lor.

• Singurătatea este benefică pentru sănătate, însă cu o condiție, arată un studiu
• Cercetătorii chinezi au dezvoltat un cip inspirat de furnicile de deșert

»Naveta spatiala Endeavour, lansata pe 8 august spre Statia Spatiala Internationala, a adus o premiera in obser­varea de catre publicul din toata lumea a unei misiuni in spatiul cosmic. Specia­listii Microsoft au creat un program tridimensional de vizualizare a imaginilor transmise de NASA. Astfel, se fotografiaza tot mediul din preajma navetei spatiale, iar programul transforma imaginile in realitate virtuala, utilizatorul putand sa „simta“ actiunea ca intr-un joc 3D, totul la o rezolutie formidabila.

»Deja toata lumea recunoaste ca activitatile necontrolate si inconstiente ale oamenilor pot crea dezechilibre majore in clima globala. Studii recente arata ca activitatea solara nu e straina de schimbarile climatice de pe Terra. Se stie ca in pe­rioada 1600-1700, Soarele a fost extrem de sarac in pete, iar Pamantul a trecut prin ceea ce se numeste Mica Glaciatiune. Expertii prognozeaza ca, inainte de maximul solar din 2011, Africa de Est va avea parte de un an extrem de ploios, binecu­vantare economica pentru aceasta regiune secetoasa. Ramane sa asteptam si sa speram ca specialistii au avut dreptate.

La sfarsitul lunii iulie, comunitatea astronomilor de peste Ocean a luat atitudine in urma unui articol publicat intr-un ziar cu distributie in intreaga America. Despre ce era vorba in articol? O doamna redactor, de altfel foarte respectata in breasla, a dat publicitatii, din pur amuzament, cateva intrebari venite de la cititorii ziarului. Jurnalista, pe nume Savant, nu a gasit de cuviinta sa raspunda intrebarilor respective, consideran­du-le probabil mai degraba stupide decat haioase, dupa cum lasa sa se inteleaga din titlu.

Daca le veti parcurge chiar dumneavoastra (la adresa: www.parade.com/articles/editions/2007/edition_07-29-2007/Ask_Marilyn), cu siguranta nu le veti considera savante, dar cateva dintre ele, cel putin cele din domeniul astronomiei, veti vedea ca merita un raspuns. Asa cum spunea savantul francez Arago, astronomia este o stiinta binecuvantata. Ea nu necesita infrumusetari. Dar, cred eu, are nevoie de cateva explicatii pe intelesul tuturor, de vreme ce nu toti ne-am nascut savanti.

In continuare voi incerca sa gasesc ras­puns la cateva „stupid questions“ pe care eu insumi le-am auzit, dar pe care nu am indraznit niciodata sa le tratez cu hohote de ras. Cel mult leam acordat un zambet discret, pentru ca acest soi de intrebari au un sambure de inocenta impanata cu hilar.

Unde au disparut stelele de pe cerul de seara?
In fiecare an, de cum prind ocazia sa-mi iau o saptamana de concediu, dau o fuga pana intr-un sat uitat de vreme si de tehnologie, tocmai in inima Ardealului, pentru cateva nopti de observatii astronomice. Pana acum, cerul privit de acolo era aproape un vis: zeci de mii de stele puteau fi vazute cu ochiul liber de-a lungul Caii Lactee. Nu mica mi-a fost surprinderea, anul acesta, cand am observat ca oaza de cer negru plin de stele, cu care ma obisnuisem, a fost ajunsa din urma de electricitate.

Luminile necontrolate ale oraselor invecinate au stins una cate una stelele care mai ieri incantau privirea. Dar ce se intampla cu stelele privite din Bucuresti? Sau din marile orase ale tarii? Unde au disparut ele de vreme ce in miez de noapte nu mai pot fi admirate ca altadata? Stelele sunt la locul lor, dar iluminatul stradal si panourile firmelor luminoase fac sa paleasca bolta oricarei aglomerari urbane. Puteti consulta o harta detaliata cu poluarea luminoasa din Europa la adresa de web www.lightpollu-tion.it/worldatlas/pages/fig4.htm, unde veti constata ca zonele cele mai avansate industrial sunt si cele mai poluate in aceasta privinta.

Pentru astronomia vizuala si pana la urma pentru spectacolul celest oferit seara de seara de natura, acest tip de poluare este cel mai pagubos. Lumina revarsata de orase spre cer reprezinta totodata o risipa necontrolata, a carei factura o achitam, in necunostinta de cauza, fiecare dintre noi.

De ce cad stelele si cum de nu ne afecteaza asta?
Ploile de stele sunt anuntate cu o zi inainte de a avea loc de catre fiecare jurnal serios de televiziune. Precipitatiile stelare sunt insotite mai mereu de informatii precipitate, cu caracter de aversiune si ignoranta la adresa cetateanului.

Ce se intampla de fapt cand „cad stelele“? Pamantul traverseaza an de an, in aceleasi perioade, zone cu aglomerari de bolovani si bucati de roca rezultate cel mai adesea din dezintegrarea unor corpuri cum ar fi cometele. Aceste resturi de materie se numesc meteori si meteoriti. La intrarea in atmosfera, meteorii se dezintegreaza datorita frecarii cu aerul, generand o dara luminoasa pe care, popular si poetic in acelasi timp, o numim stea cazatoare. In majoritatea lor covarsitoare, meteorii se dezintegreaza si ard in atmosfera pana la ultimul graunte de materie, devenind inofensivi, dar exista cazuri in care bucati de roca au gaurit la propriu acoperisuri de case si chiar caroserii de masina.

Cea mai cunoscuta „ploaie de stele“ este curentul meteoric al Perseidelor, care a putut fi admirat la mijlocul lunii august si care se va repeta ani la rand in aceeasi perioada, pana cand resturile de roca se vor epuiza.