Gruparea Abu Sayyaf
Abu Sayyaf (purtator de sabie, in limba araba) este o organizatie militanta care actioneaza in sudul Filipinelor, cu scopul declarat de a forma un stat independent al minoritatii musulmane de aici. Gruparea s-a cristalizat prin desprinderea sa din Frontul de Eliberare Nationala Moro, una dintre cele doua miscari separatiste importante din sudul Filipinelor. Cel dintai lider al organizatiei a fost Abdurajak Janjalani, un musulman filipinez care, pe timpul ocupatiei sovietice in Afganistan, a facut parte din Brigada Internationala Islamista. Finantatorul miscarii a fost omul de afaceri saudit Muhammad Jamal Khalifa.
Prima actiune majora a acesteia a avut loc in 1991, cand, in urma unui atentat cu grenada, doi cetateni americani de rit evanghelic au fost ucisi. Interesant este insa modul de operare al acestei organizatii. In 1995, la bordul a 11 avioane de pasageri ale companiilor americane, au fost plasate incarcaturi explozive care au fost detonate apoi simultan deasupra Oceanului Pacific. Ideea actiunilor simultane ii apartine lui Ramzi Yousef, creierul atentatului din 1993 asupra World Trade Center din New York. Este posibil ca atentatul din 1995 sa fi fost doar un preludiu pentru ceea ce avea sa se intample la 11 septembrie 2001.
Al-Qaeda si Osama Bin Laden
Data la care a luat fiinta Al-Qaeda este incerta. Se pare ca Bin Laden a pus bazele organizatiei in 1987 sau 1988. Spre deosebire de gruparile prezentate anterior, Al-Qaeda (in traducere, baza) se aseamana foarte mult cu supercorporatiile occidentale. Prin liderul sau, Osama Bin Laden, ea dispune de resurse financiare mai mari decat ale tuturor celorlalte organizatii teroriste la un loc. Datorita influentei si puterii financiare de care dispune, Al-Qaeda a perfectionat ceea ce specialistii numesc superterorismul ABC (atomic, biologic, chimic).
Pentru a-si inzestra adeptii cu arme chimice sau chiar atomice, Bin Laden a cheltuit zeci de milioane de dolari. Fosta Uniune Sovietica este o sursa sigura si relativ ieftina de procurare a materialului nuclear, usor de gasit pe piata neagra sau, pur si simplu, usor de sustras din unitatile slab securizate. In ceea ce priveste tactica folosita de Al-Qaeda, este evidenta optiunea gruparii pentru atacurile simultane, precum cele din 1998, indreptate impotriva ambasadelor Statelor Unite din Tanzania si Kenya, sau precum cel de la 11 septembrie 2001. O alta caracteristica definitorie a organizatiei Al-Qaeda este modalitatea de comunicare in perioadele de criza, prin asa-numitele steganograme.
In cadrul discursurilor pe care liderul organizatiei le tinea in fata camerelor de luat vederi, discursuri transmise de catre postul de televiziune Al-Jazeera din Qatar, pe langa mesajul obisnuit, exista si unul codificat, adresat adeptilor, care continea informatii si indicatii de lupta precise. Este clar ca Al-Qaeda nu mai functioneaza dupa scheme clasice, indreptandu-se vertiginos catre suprastatalizare si transnationalizare. Insa aceasta Internationala Islamica nu este un fenomen nou.
Made in USA? Perioada Razboiului Rece.
SUA si URSS, cei doi poli ai suprematiei mondiale, cautau sa se anihileze reciproc. Mijloacele erau diverse si de multe ori nu tocmai conventionale, dar la acea vreme erau scuzabile prin scopul pe care il urmareau. La sfarsitul anilor ’70, statisticile indicau o crestere semnificativa a populatiei in republicile sovietice musulmane. Aceleasi statistici dezvaluiau si faptul ca, in cadrul Armatei Rosii, militarii de religie musulmana erau majoritari.