Home » Stiinta » Ultima noapte de pace, intaia dimineata de razboi

Ultima noapte de pace, intaia dimineata de razboi

Autor: Marc Ulieriu 08.24.2007
Imediat dupa 11 septembrie 2001, a inceput sa se vorbeasca despre eventualitatea unui al treilea Razboi Mondial. Observand cursul ulterior al evenimentelor, lumea s-a mai linistit. Dar are ea oare motive de liniste? Mileniul in care am pasit nu se prefigureaza a fi unul conventional. Noile contexte impun remodelarea conceptului de securitate globala. Era razboaielor conventionale a apus.

Casa Alba cunostea inca de pe atunci forta Islamului, iar situatia din URSS reprezenta un avantaj pentru Statele Unite, deoarece fundamentalismul islamic avea capacitatea de a destabiliza regimul sovietic. In 1979, presedintele american Jimmy Carter dadea cale libera Miscarii Internationale Teroriste islamice, printr-o operatiune pe care CIA a codificat-o sub denumirea de Cyclone.

Se urmarea atatarea si intretinerea fundamentalismului islamic in republicile sovietice majoritar musulmane din Asia Centrala. Afganistanul a fost tara in care investitia americana avea sa-si arate roadele. Carter a alocat initial suma de 500 de milioane de dolari; dupa 10 ani, costurile ajunsesera la 6 miliarde.

In Statele Unite si Pakistan, au fost create centre de pregatire pentru tinerii combatanti afgani si arabi, iar ciudata alianta amero-araba a durat pana dupa Razboiul din Golf (1991), cand organizatiile islamiste au inceput sa-si castige o autonomie de functionare din ce in ce mai pronuntata. Un raspuns prea simplist In ciuda diferentelor dintre ele, toate organizatiile teroriste au in comun experienta atentatului sinucigas.

Dar cine sunt cei care-si asuma aceste gesturi extreme? Cum sunt ei pregatiti pentru un asemenea sacrificiu? Este oare moartea o pedeapsa, sau o rasplata pentru ei? De cele mai multe ori, raspunsul dat de catre analistii politici, de catre istorici si sociologi, mai ales dupa momentul 11 septembrie 2001, este simplist, punand acest comportament exclusiv pe seama fundamentalismului religios si a „inapoierii culturale”.

Fenomenul trebuie insa privit in profunzime. Cultura islamica nu este una arhaica, este pur si simplu o cultura diferita de a noastra. Spiritualitatea islamica este una vie, cu valori incontestabile. Este fundamental gresita incercarea unor regimuri politice pro-occidentale din tarile musulmane de a impune, prin forta, valori care intra in contradictie flagranta cu traditia locala. Este unul dintre motivele pentru care fundamentalismul islamic actioneaza atat de virulent. Intr-un moment sau altul al istoriei, fiecare religie si-a avut fanaticii sai, care in momentele tulburi au marcat evolutia sociala.

Tipic si atipic
Sinucigasul tipic este, in primul rand, un individ foarte tanar. Media de varsta a atentatorilor suicidari care actioneaza in Israel este de 22 de ani. Un tanar debusolat, fara familie, analfabet, isi gaseste refugiul in credinta religioasa, iar apoi isi face un scop din „apararea” ei. Pana la 11 septembrie 2001, lucrurile erau clare in aceasta privinta. Atacul impotriva Statelor Unite a infirmat insa veridicitatea portretului-robot de mai sus.

Atentatorii nu mai erau tineri fara scoala si fara familie. Acum era vorba de barbati maturi, familisti unii dintre ei. Un lucru nou si tulburator era nivelul lor ridicat de instruire. Pana la urma, autorii atentatelor sinucigase sfideaza orice previziune si evaluare.

Ariel Merari, specialist in psihologie la Universitatea din Tel Aviv, a studiat 74 de cazuri de asemenea atentate, petrecute in ultimii ani in Israel si Liban, si a ajuns la concluzia ca nici unul dintre teroristi nu era casatorit sau implicat in vreo relatie sentimentala. In plus, majoritatea lor nu aveau nici rude. In cazul atentatorilor de la 11 septembrie 2001, insa, lucrurile stateau complet diferit.