Endorfinele – moleculele fericirii

Cauza descarcarilor uriase de endorfine o reprezinta efortul dus la extrem. Unii sportivi gasesc aceasta stare atat de placuta, incat ajung dependenti de ea. Altii – mai putin amatori de atletism – invata sa declanseze secretia de endorfine supunandu-se la dureri tot mai mari: isi fac nenumarate tatuaje si piercing-uri sau se ranesc intentionat. Endorfina bebelusului Un nivel foarte mare de endorfine se inregistreaza si in sangele femeilor care nasc, cota maxima fiind atinsa imediat dupa expulzarea fatului pe cale vaginala. Si nou-nascutii care au avut de suferit in timpul travaliului au endorfine mai multe, tocmai pentru a se proteja de durere in mod natural.

Emotiile prin ele insele provoaca descarcari de endorfine. Relatia chimica de inductie dintre emotii si centrul cerebral al placerii poate diminua anxietatea si depresiile, dand intaietate starilor de incredere in sine, de atitudine poziva si de veselie, printr-un mecanism intern de autoprotectie.

Studiile mai arata ca perceptia durerii este considerabil redusa dupa un hohot de ras sanatos, deoarece endorfinele sunt capabile sa transforme un incident stresant intr-unul fara importanta sau chiar intr-o senzatie placuta (aviz masochistilor). Asa ca, daca sunteti atlet, gravida sau doar o persoana care, din cand in cand, mai intrece masura, bucurati-va ca endorfinele lucreaza: nu numai ca va inlatura senzatiile de durere, dar va si pot face sa radeti cu lacrimi.

De retinut ca veti dori sa repetati conjunctura care a produs placere. Endorfinele actioneaza ca orice drog, iar data urmatoare s-ar putea sa fiti prea indrazneti si sa aflati care va sunt cu adevarat limitele.

Dupa cum le spune si numele, endorfinele au o structura chimica foarte asemanatoare cu a substantelor extrase din opiu si folosesc aceiasi receptori pentru a se „agata” de celule. Efectul de calmare a durerii este puternic, iar consecinta este o stare de relaxare, de bucurie chiar. Exista stimuli precisi care declanseaza secretia interna a acestei substante: expunerea la lumina, durerea, condimentele din mancaruri (piper, chilli), stresul sau rasul, sexul si efortul fizic in general. Rezultatul este, de fiecare data, atingerea unei stari euforice.

Zaharul – un drog vandut la liber Un experiment pe care l-am parcurs cu totii, in special in copilarie, este starea de bine produsa de catre dulciuri. Mecanismul e destul de simplu: zaharul induce o usoara stare de veselie, prin multiple reactii chimice care au loc in creier. Mai intai, patratelul de ciocolata sau muscatura din gogoasa stimuleaza caile nervoase catre creier, ducand la eliberarea dopaminei si a endorfinelor.

Mai mult, placerea este potentata de acumularile energetice ale organismului, care sunt o consecinta a cresterii nivelului de glucoza in sange. Din pacate, senzatia de fericire este de scurta durata, diminuandu-se o data cu revenirea glucozei din circulatie la niveluri normale. Pe masura ce glicemia scade (dupa o ora-doua de la servirea mesei), apare si o stare de tristete, de golire sufleteasca. Asa devenim dependenti de ceea ce ne place si incepem sa fim preocupati de urmatoarea „doza”.

Angrenajul descris este valabil, in linii mari, pentru orice substanta care da dependenta, indiferent de faptul ca „drogul” este intern sau extern, legal sau ba. Gadilat, masaj si Cola-light In zonele axilare (la subsuori), dar si in spatele genunchilor, inervatia este foarte bogata, fapt care explica de ce stimularea acestor zone duce la eliberarea unor cantitati sporite de endorfine. Efectul de bine este la fel de pregnant si in cazul masarii capului: e posibil ca spalatul si periatul parului sa provoace o cascada de endorfine. De unde si aplecarea unora – in special a femeilor – pentru aceste activitati.

In privinta gusturilor, cartea intitulata Food and Mood (Mancarurile si starile) sustine ca racoritoarele, ciocolata sau bomboanele indulcite cu substante sintetice precum aspartamul ar avea efecte si mai puternice decat zaharul obisnuit, ducand la eliberarea unor cantitati mai mari de endorfine. In conditiile date, nici nu-i de mirare ca ciocolata se afla pe lista substantelor cu virtuti afrodisiace.

Efectul Mozart Se stie de multa vreme ca muzica are efecte asupra creierului. Muzicologul Julius Pornoy a descoperit ca ea modifica metabolismul, scade sau creste presiunea sangelui si influenteaza digestia – pozitiv sau negativ, in functie de tipul melodiei. Muzica generatoare de calm duce si la cresterea nivelului endorfinelor: o jumatate de ora de Bach sau Mozart are un efect comparabil cu inghitirea unei tablete de Valium. Ambele emisfere cerebrale participa la „drogarea” creierului, agentul producator de placere fiind nu versurile, ci muzica, melodia, sunetele, ritmul. Acesta din urma se pare ca are cel mai important rol, caci mai exista o categorie de persoane aflate frecvent sub influenta pronuntata a endorfinelor: cei care bat in tobe.