1929. Zworikin breveteaza prima camera si primul receptor TV complet electronice. Pentru o lunga perioada, televizoarele cu tub cu electroni cunosc o evolutie constanta, principiile de baza ramanand, insa, aceleasi.
1950. Apare prima telecomanda TV, dezvoltata de catre Zenith Electronics Corporation.
1953. Desi tehnologia exista, televizoarele color isi gasesc abia acum utilitatea, o data cu transmiterea primelor programe color.
1960. Sony introduce primul aparat TV echipat cu tranzistori in locul tuburilor cu electroni.
1964. Apare primul monitor TV cu plasma, inventat de profesorii Donald Bitzer si Gene Slottow, de la Universitatea din Illinois.
1982. Dupa aproape doua decenii de succes mediatic si de ample cosmetizari, televizorul cunoaste un nou salt semnificativ: Sony lanseaza primul aparat TV cu ecran plat (modelul FD-200).
Odata cu inceputul anilor ’90, aparatele TV se „divid“ in trei categorii majore: televizoare de sine-statatoare; sisteme TV ce integreaza playere VHS (video) sau DVD; sisteme formate din componente separate (monitor video cu ecran mare, tuner si sistem audio) – categorie extrem de performanta, dar prohibitiva ca pret.
1996. „Zenith Electronics planuieste producerea unui aparat TV care sa incorporeze un microprocesor ca modem si tehnologie dezvoltata de Diba Inc., fapt ce va permite navigarea pe Web cu ajutorul telecomenzii“, anunta, la vremea respectiva, Wall Street Journal. Astfel lua nastere WebTV – internetul prin televizor. Ulterior, Sony si Philips Electronics produc dispozitive WebTV ce pot fi atasate la televizoarele normale.
Prezent si viitor. Daca, pana de curand, televizorul reprezenta o categorie singulara de aparate, cu un curs evolutiv propriu, astazi devine din ce in ce mai dificila disocierea sa de tehnologiile si tendintele de ultima ora care se intersecteaza cu conceptul de televizune. Aprecierile si prognozele referitoare la micul ecran sunt nenumarate, insa o caracteristica certa a aparatelor TV de maine va fi, indiscutabil, plurivalenta.
1884. Omul de stiinta german Paul Gotlieb Nipkow patenteaza un aparat de analizare a imaginilor ce consta dintr-un disc cu rotatie rapida, plasat intre o scena dinamica si un element de seleniu sensibil la lumina. Discul Nipkow, desi mecanic, a fost primul sistem de scanare TV. Teoretic, daca era rotit suficient de repede, putea sa produca imagini in miscare.
1897. Germanul Karl Braun inventeaza tubul catodic.
1904. Este propus primul sistem TV color, bazat pe principiul scanarii celor trei culori primare (rosu, verde, albastru).
1907. Inginerul american Lee de Forest inventeaza tubul cu electroni, care face posibile fotoemisia si amplificarea semnalelor video produse prin fotoconductivitate. In acelasi an, englezul A.A. Campbell-Swinton si rusul Boris Rosin sugereaza, independent unul de celalalt, utilizarea tubului catodic pentru a reproduce imaginea televizata pe un ecran invelit in fosfor.
1911. A.A. Campbell-Swinton propune un sistem de scanare electronica bazat pe un ecran colector de sarcina electrica si un tun de electroni pentru neutralizarea sarcinii si producerea de curent variabil.
1923-1926. Americanul Charles F. Jenkins construieste un sistem TV functional, bazat pe discul Nipkow. In Marea Britanie, inginerul John L. Baird face demonstratia unui sistem asemanator, dar cu rezolutie imbunatatita. Sistemul Baird utiliza raze infrarosii si putea capta imagini si pe intuneric. Ambele sisteme produceau o imagine mica, de culoare portocalie cu negru, abia sesizabila.
1923. Emigrantul rus Vladimir K. Zworikin (ulterior presedinte al Radio Corporation of America) patenteaza iconoscopul – un tub de camera electronic. In paralel, Philo T. Farnsworth, in varsta de numai 13 ani, dezvolta un tub similar, botezat kinescop.
1928. John L. Baird prezinta un sistem TV color care utiliza un disc Nipkow modificat. In acelasi an, inventatorul american E.F.W. Alexanderson produce primul receptor TV casnic, cu un ecran de 7,62 cm, care oferea o imagine slaba si fluctuanta.