Atingerea subtila: feromonii

Parfum de femeie
Legendele orientale descriu felul in care isi alegeau sultanii cadanele: in afara de aspectul fizic, conta foarte mult mirosul. Fetele erau puse sa alerge ca sa transpire, dupa care suveranul le lua de sotii pe cele ale caror mirosuri i se pareau agreabile. Substantele mirositoare emanate de femei si care ii atrag pe barbati se numesc copuline. Ele sunt un amestec de acizi vaginali, secretati cu maxima intensitate in perioada ovulatiei. La randul lor, femeile reactioneaza la mirosul feromonilor masculini (androstenone), externati in special prin urina si transpiratie.

Reactia inconstienta a organismului feminin la asemenea mesaje olfactive este una de modificare a ciclului menstrual, asa incat femeia sa devina fertila cat mai repede. In absenta feromonilor masculini, femei­le care traiesc in grupuri tind spre o uniformizare a menstruatiilor, ajungand sa ovuleze aproape in acelasi timp (studii facute pe calugarite). Neurofiziologia mirosului este inca departe de a oferi raspunsuri concrete la anumite aspecte. Un lucru este insa sigur: nasul distinge mai mult decat suntem constienti ca o face. El poate deosebi mireasma de mici de cea de gogosi, dar poate si distinge intre posibilii parteneri sexuali, de afaceri sau de distractii, alegandu-i pe cei cu mirosuri atractive si respingandu-i pe cei care „miros urat“.

Foto:Guliver, Graphic News

FACTS

1. Bulbul olfactiv: omul poate distinge aproximativ 10.000 de mirosuri
2. Placa cribiforma: o foita osoasa, foarte subtire si perforata
3. Celule stem
4. Strat de mucus
5. Celule receptoare: neuroni care sunt inlocuiti cu regularitate, la un interval de 4-8 saptamani
6. Moleculele din substanta mirositoare se dizolva in stratul de mucus, stimuland celulele receptoare
7. Prolactina declanseaza individualizarea celulelor stem (nediferentiate) in neuroni noi

Feromonii sunt substante pe care le produce orice organism (nu neaparat uman) cu scopul de a transmite diverse mesaje, intr-un limbaj biochimic, intre indivizi ai aceleiasi specii. Mai simplu spus, sunt mirosuri pe care creierul le percepe in mod inconstient si care afecteaza comportamentul celorlalti fata de noi si al nostru fata de ceilalti.

Sexul inmulteste neuronii
Pana de curand, fiziologii erau convinsi ca celulele nervoase nu se pot inmulti. Un studiu al specialistilor canadieni de la Universitatea Calgary din Alberta, efectuat pe soricei, demoleaza insa aceasta axioma a neurofiziologiei, demonstrand ca prolactina – hormon secretat de catre hipofiza, dupa orgasm, in cantitati importante – stimuleaza bulbul olfactiv, ducand la dublarea numarului de neuroni din acest centru nervos. Nivelul prolactinei creste de asemenea pe timpul sarcinii, stimuland si in aceasta situatie dezvoltarea bulbului olfactiv.

Indirect, dezvoltarea simtului mirosului influenteaza comportamentul mamelor fata de progenituri: s-a constatat ca soricutele cu deficit de receptori de prolactina tind sa-si neglijeze puii. In privinta rostului descarcarilor prolactinice din timpul actului sexual, cercetatorii nu se grabesc inca sa se pronunte, insa concluziile lor logice sunt asemanatoare: prolactina duce la dezvoltarea mirosului, pentru o mai buna (re)cunoastere intre parteneri.

Parfumul il face pe om
Un alt experiment, condus de catre cercetatorii Degel si Koster, de la Centrul European al Stiintelor Gustului din Dijon, Franta, a evidentiat modul in care facem asocieri intre oameni si parfumuri. 108 subiecti au fost supusi la diverse teste, in timp ce se aflau in incaperi parfumate discret cu lavanda, iasomie sau, din contra, ramase neparfumate. Dupa aceea, participantii la experiment au fost stransi intr-o incapere mai mare, in care au vizionat imagini cu diferite camere, printre care si cele parfuma­te (sau nu), in care statusera anterior. Apoi li s-a dat sa miroasa 12 testere continand diferite arome, inclusiv de iasomie si lavanda, dupa care fiecare si-a exprimat opinia in legatura cu modul cum ar trebui sa fie parfumate camerele.

Majoritatea zdrobitoare a hotarat ca, pentru incaperile vizitate si ulterior vizionate, se potriveau mirosurile de lavanda sau, dupa caz, de iasomie. Concluziile trase suna astfel: memoria olfactiva ne influenteaza comportamentul, si asta in mod total inconstient. Inca din copilarie (dar mai ales la pubertate), intalnim persoane care apartin unor clase sociale diferite. Acestea devin „arome-martor“ pentru urmatorii indivizi pe care ii vom intalni de-a lungul vietii si pe care ii vom clasifica si judeca in functie de parfumul „martorilor“. Va fi suficient sa analizam rapid aspectul, gestica si mirosul unui individ, pentru a-l categorisi si mai ales pentru a hotari daca intra sau nu in tiparele prestabilite in creierul nostru.