Astrele si dezastrele

Sonda spatiala Mars Reconnaissance, aflata pe orbita martiana de mai putin de un an, are misiunea sa scaneze in detaliu suprafata Planetei Rosii. Cea mai recenta descoperire este o uriasa gaura in suprafata planetei, gaura care, se pare, deschide drumul spre o pestera imensa. Cinci astfel de intrari au fost descoperite, toate in regiunea vulcanului Arsia Mons.

EXPERTS

• Motive să fim optimiști: Inovațiile din știință care fac lumea mai bună
• Oamenii de știință au dezvăluit coroana unei găuri negre pentru prima dată

Astrologia Cat de mult nu ne influenteaza planetele
Zilnic, in orice publicatie si la fiecare post de radio si TV, viitorul ne este demascat in horoscoape. Pretinzand ca pot ghici viitorul, astrologii vor sa credem ca Soarele, planetele, cativa asteroizi si cateva stele ne arata tot ce vom face in viata. Ei sustin ca unii astri au o forta necunoscuta, care ne influenteaza. Toti stim ca obiectele cosmice au intr-adevar o forta, numita gravitatie, care atrage corpurile din jur. Sa stea aceasta forta la baza astrologiei?

Cu cat astrii sunt mai mari, cu atat gravitatia este mai puternica. Dar gravitatia scade odata cu distanta, astfel ca stelele, asteroizii si planetele indepartate nu exercita o atractie masurabila. Singurul corp care are o influenta gravitationala importanta (de cateva zeci de mii de ori mai mare decat a tuturor planetelor si asteroizilor la un loc) asupra Terrei este Luna. In acest caz, astrologia ar trebui sa se bazeze numai pe prezenta Lunii.

O alta forta este electromagnetismul. Unele planete sunt incarcate electric si magnetic aidoma unui… magnet. Forta respectiva scade si ea cu distanta, singurul astru a carui forta electromagnetica se simte fiind Soarele. In consecinta, astrologii ar trebui sa ia in considerare numai acest astru. Dar nu o fac. Ar trebui sa existe, atunci, o forta necunoscuta care sa actioneze identic indiferent de distanta. Toate planetele ne-ar influenta, iar stelele la fel (cele alese de astrologi). Dar intervin acum milioanele de asteroizi apropiati de Terra sau situati intre Marte si Jupiter. Fiind atat de multi, acestia ne-ar influenta de milioane de ori mai tare decat planetele si stelele la care se face apel in astrologie. Ori astrologii folosesc la horoscoape doar cativa asteroizi. Daca nu e gravitatia, nu e forta electromagnetica si nu e nici o alta forta, misterioasa, atunci ce e? Nu e nimic! Astrologia nu are nicio baza. Nu e nevoie decat de o persoana cu o aura misterioasa, care vorbeste mult si repede, pentru a incepe sa crezi ca astrii te influenteaza.

Plus, era sa uit, concedii si multe calatorii. La inceputul lunii, daca va uitati spre vest, veti observa, dupa apusul Soarelui, conjunctia dintre Venus si Saturn, benefica pentru primele 12 zodii… Pe data de  17 iulie, tot spre vest, in jurul orei 21.30 isi dau intalnire in zodia Leu, Luna, Venus si Saturn, dar si steaua Regulus. Aceasta aglomerare de astri nu va va invata lectia curajului in fata sortii, cum ar fi stat bine scris intr-un horoscop adevarat, dar va va oferi cea mai frumoasa imagine de dupa apusul Soarelui din acest an.

De ceva vreme, de cand am inceput sa scriu rubrica de astronomie a re­vistei Descopera, nu trece zi fara sa fiu intrebat despre influenta astrelor asu­pra vietii cotidiene. „Ce-ti mai fac stelele? Ce-ai mai citit in ele? Ce efect are cutare planeta asupra zodiei me­le?“ sunt intrebarile clasice la care lu­mea crede ca poate primi ras­puns de la mine. Ei bine, tuturor le ras­pund ca nu ma ocup cu horosco­pul, dar in urmatoarea zi, despre care in­clin sa cred ca prezinta o alta „astro­gra­ma“, intrebarile curg in aceeasi directie.

Eliade spunea ca astrologia e un act de credinta, facand referire la versetul „Faca-se Voia Ta, precum in Cer asa si pre Pamant“. Sunt ferm convins ca Dumnezeu nu are timp sa arbitreze meciurile Stelei, asa cum si-ar dori domnul Becali… Dar are El timp oare sa aranjeze fiecare planetoid, fiecare fir de praf cosmic si fiecare explozie stelara pentru a rezona cu sufletul unui biet pamantean? Fara preju­de­cata, va propun sa ne aplecam putin peste timp si spatiu pentru a vedea ce leaga si, mai ales, ce desparte astronomia de astrologie.

Cand a inceput totul… Aproape toate popoarele antice au lasat poste­ritatii indicii si chiar ample lucrari asupra mis­carii corpu­rilor de pe bolta ce­reasca. Sigur, au fost avanta­jate zonele populate de la tropice. Aici conditiile erau prielnice studierii cerului, intrucat clima este mai blanda, iar cerul e mai tot timpul senin. Astfel, caldeenii si mai apoi babilo­nienii si asirienii, chinezii, indienii, persii, egiptenii si grecii au creat premisele descifrarii misterelor ceru­lui. Probabil ca si popoarele de pe teri­to­riul Mexicului si Peru-ului de astazi au atins intrucatva nivelul cu­nos­tinte­lor din Orientul Apropiat si Indepartat.

Activitatile intelectuale si gandirea rationala se bazeaza pe acumularea de experienta, pe comparatii, clasificari si, desigur, pe transmiterea informatiei catre generatiile urmatoare. Princi­piul-cheie al ratiunii este relatia dintre cauza si efect. Fara acest principiu de baza, astronomia din Antichitate nu si-ar fi gasit rostul. Omul primitiv, spre exemplu, trebuia sa stie cate rasarituri de Soare trebuie sa mai astepte pana la urmatoarea Luna Plina, pentru a se putea duce noaptea la pescuit sau la vanatoare. Astfel, evenimentele din viata de zi cu zi au fost asociate cu fenomenele ceresti.

Caldeenii, primii astrologi si primii astronomi Responsabili, se pare, cu impartirea cerului in 12 zone egale, numite zodii, caldeenii au avut o contributie majora la dezvoltarea stiintei astro­no­miei. Desi, pana in urma cu nici un secol, credeam ca vechii greci au fost pionierii ar­te­lor, litera­turii si stiintelor, arheologii au aratat ca aces­tia au moste­nit aproape toate cu­nos­tin­tele de la egip­teni, babi­lo­nieni si asirieni. Cei mai vechi ba­bi­­lo­nieni, calde­enii, isi dedicau timpul studiului filoso­fiei si astrono­miei, religiei si astrologiei.

Ei credeau ca lumea in care traim este vesnica, fara inceput si sfarsit. Credeau de asemenea ca toate lucrurile sunt rezultatul vointei divine, iar corpurile de pe bolta cereasca nu se misca la intamplare si nici din proprie initia­tiva, ci din aceeasi vointa a zeilor. Erau convinsi si ca, din cand in cand, zeii le transmit prin intermediul astrilor mesa­je demne de luat in seama pentru buna desfasurare a activitatilor sociale si politice.

Fragmente ale unor manuscrise pas­trate la Nineveh arata ca hartile ceresti indicau inca de pe atunci, de prin se­co­lele VII-VI i.Hr., constelatiile, bote­za­te cu nume care au rezistat pana as­tazi, si ca semnele zodiacale erau folosite pentru determinarea traseului pe bolta cereasca al Soarelui, Lunii si al celor cinci planete cunoscute: Mercur, Venus, Marte, Jupiter si Saturn, atunci.

Cerul si Pamantul impreuna In buna masura, anticii erau indrepta­titi sa creada ca „cerul“ le influenteaza activitatile. Anotimpurile sunt rezulta­tul inclinarii axei de rotatie a Paman­tului. Din perspectiva bidimensionala, acest fapt se traduce prin altitudinea mai mare sau mai mica a Soarelui la amiaza. Cand Soarele se afla, in jurul pranzului, foarte sus pe cer, inseamna ca e vara, daca este foarte jos, e iarna. Tot schimbarea anotimpurilor a dus si la asocierea fenomenelor ceresti cu vremea recoltelor.