Energie in ritmul unui cantec celebru
Energia vantului a fost utilizata de om inca din Antichitate, dar industria eoliana moderna s-a nascut abia in anii ‘80 ai secolului trecut, in California. In 1991, cand Departamentul pentru Energie al Statelor Unite publica primul inventar al centralelor eoliene, cei care considerau vantul doar o sursa energetica marginala au aflat cu surprindere ca trei state – Dakota de Nord, Kansas si Texas – dispuneau de un potential de energie eoliana suficient pentru a satisface intreg necesarul national de electricitate. Iar estimarea era una destul de precauta, avand in vedere ca imbunatatirile aduse ulterior tehnologiei turbinelor eoliene le permit acestora sa opereze si la viteze reduse ale vantului. Ca atare, in momentul de fata, specialistii afirma in deplina cunostinta de cauza ca resursele eoliene ale celor trei state ar putea asigura nu numai cererea de electricitate, ci intreg necesarul energetic al Statelor Unite. Totul se datoreaza noilor turbine eoliene: inaltimea lor poate ajunge la 100 de metri, iar elicele foarte lungi cu care sunt echipate permit o captare a energiei vantului foarte eficienta. Totusi, din ratiuni politice, Statele Unite au ramas de mult in urma Europei in domeniul exploatarii energiei eoliene. Pe Batranul Continent – lider mondial, cu o capacitate eoliana instalata de 28.400 MW –, Germania conduce detasat (15.000 MW, capacitate instalata pana in 2003), in timp ce Danemarca, al carei necesar energetic este satisfacut in proportie de 20% din aceeasi sursa, este cel mai puternic producator si exportator de turbine din lume. Asadar, in Germania, energia regenerabila nu este o vorba in vant.
Cele 15.000 de instalatii eoliene, construite cu preponderenta in regiunile de campie din Saxonia de Jos si in landul Schleswig-Holstein, furnizeaza 7% din productia nationala de electricitate si dau de lucru la mai bine de 45.000 de persoane. Concentrarea instalatiilor eoliene in aceasta zona starneste insa si nemultumiri. Ecologistii au inceput sa comenteze impactul vizual si auditiv negativ al tehnologiei asupra peisajului, in timp ce comunitatea oamenilor de afaceri denunta dependenta retelei de electricitate de capriciile meteorologice din zona de nord a Germaniei. In Franta, industriasii ii privesc insa pe vecinii lor germani cu invidie. Desi potentialul eolian de pe teritoriul francez este cel mai ridicat din Europa, forta vantului nu produce aici decat 400 MW, adica 2% din consumul energetic al tarii. La Paris, oficiali din Ministerul Industriilor sustin ca, pana in 2030, energia provenita din surse regenerabile va reprezenta 17% din productie, uitand ca, in strategia Comisiei Europene, cota stabilita ca obiectiv pana in 2010 este de 22%. Promontoriul „verde“ In ofensiva europeana declansata impotriva suprematiei combustibililor fosili, batalia s-a mutat acum in largul marii. Recent, un studiu estimativ al potentialului eolian off-shore a aratat ca, daca Europa si-ar exploata la maximum aceasta resursa, pana in 2020 intregul necesar energetic rezidential al continentului ar putea fi asigurat de centralele eoliene instalate in larg. Prima constructie off-shore – 11 antene eoliene, cu o putere totala de 5 MW – a fost realizata in Marea Baltica, de catre Danemarca, la inceputul anilor ’90, dar de-atunci nici germanii n-au stat degeaba. Colosul din otel si fibra de sticla de la Emden nu va mai fi pentru prea multa vreme de acum incolo cea mai mare instalatie eoliana a Germaniei. Un prototip cu o capacitate de 5 MW, a carui elice are un diametru de 128 metri, se afla in faza de testare la Brunsbuttel, in regiunea Schleswig-Holstein; picioarele „monstrului“ vor fi infipte in apele Marii Nordului in 2006.
Foto: Gamma Press
FACTS
Capacitatea instalatiilor eoliene aflate in functiune in lume la finele anului 2004
Germania 15.000 MW Spania 6.411 MW Statele Unite 6.374 MW Danemarca 3.110 MW India 2.110 MW Tarile de Jos 910 MW Italia 904 MW Marea Britanie 648 MW China 484 MW Japonia 401 MW Franta 400 MW
Cea mai mare centrala eoliana din lume
E112, centrala eoliana germana, este compusa din patru instalatii gigantice, realizate din otel si fibra de sticla. Piesele de baza – elicele, rotoarele si statoarele – au nu numai dimensiuni, ci si performante impresionante, chiar daca, spun gurile rele, pentru a egala puterea unei singure centrale nucleare (1.600 MW) ar fi nevoie de 350 de instalatii E112 de cate 4,5 MW fiecare. In etapa asamblarii in situ a celor patru mastodonti, elicele, avand 53 de metri lungime si diametrul de 112 metri, au fost ridicate in aer, la inaltimea de 180 metri, cu ajutorul unor macarale speciale, fiecare ansamblu cantarind 280 de tone. La o forta maxima a vantului, viteza de rotatie a elicelor (13 turatii/minut) poate atinge 300 km/h si poate genera electricitate suficienta pentru a asigura necesarul a 8.500 de familii – circa 26.000 de persoane.