Fata intunecata a geoingineriei

Despre geoingineria climatica se vorbeste de cateva zeci de ani.
Manipularea voluntara a chimiei straturilor atmosferice in vederea atenuarii efectelor gazelor de sera are un trecut destul de incarcat, primele proiecte de modificare a climatului la scara larga fiind formulate tocmai in vederea asa-numitelor "razboaie climatice". Era in 1945, pe cand cresteau tensiunile intre rusi si americani si fiecare parte incerca sa speculeze puterea de distrugere continuta de fenomenele naturii. O putere considerata de catre teoreticienii Razboiului Rece potential superioara celei a armelor atomice.

De-a lungul timpului, au fost promovate diferite metode de manipulare climatica, cea mai cunoscuta fiind avansata in 1997, de catre Edward Teller. Chiar de el, parintele bombei cu hidrogen si al razboaielor stelare. Teller a propus crearea unui ecran solar prin introducerea de particule reflectorizante in straturile superioare ale atmosferei – operatiune care, sustinea el, ar costa de 100 de ori mai putin decat cheltuielile necesare respectarii Tratatului de la Kyoto.

Potrivit economistului canadian Michel Chossudovsky, profesor la Universitatea din Ottawa, importanta dezbatere asupra incalzirii globale patronata de Natiunile Unite nu furnizeaza la ora actuala decat o imagine partiala a schimbarilor climatice; dincolo de impactul devastator al emisiilor de gaze cu efect de sera asupra stratului de ozon, clima mondiala poate fi modificata si de o noua generatie de sofisticate arme nonletale (non-lethal weapons), atat americanii, cat si rusii avand la dispozitie copioase capacitati de a se "distra" cu clima lumii.

In Statele Unite, acest tip de tehnologie a fost perfectionat in cadrul programului High-frequency Active Aural Research (HAARP), ca parte a Initiativei de Aparare Strategica. Recente studii stiintifice sugereaza ca HAARP este complet functional si are capacitatea sa provoace inundatii, seceta, uragane si cutremure.

Instrument in masura sa destabilizeze selectiv sistemele agricole si ecologice ale unor intregi regiuni, din punct de vedere strict militar HAARP reprezinta o arma de distrugere in masa. Chiar daca nu exista dovezi ca aceasta tehnologie mortala ar fi si folosita, unii oameni de stiinta considera ca ONU ar trebui sa abordeze problema "razboiului ambiental" in paralel cu discutiile asupra impactului climatic al gazelor de sera. Chestiunea deliberatei manipulari climatice in scopuri militare nu a fost trecuta niciodata in mod explicit pe agenda ONU privitoare la schimbarile climatice. In trecut, lupta dintre negociatorii oficiali, ambientalisti si lobby-urile business-ului american s-a concentrat asupra refuzului deschis al Statelor Unite de a face eforturi pentru reducerea emisiilor de CO2 in acord cu Protocolul de la Kyoto, din 1997.

Emisii trecute si viitoare
Totusi, pana si George Bush, petrolistul prin excelenta, acelasi care nu a consimtit in ruptul capului sa ratifice Tratatul de la Kyoto, a fost constrans in cele din urma la o tardiva convertire la ambientalism, prezentand in luna ianuarie o initiativa complexa de reducere a consumului de benzina cu 20% in urmatorii 10 ani, in favoarea etanolului. In discursul sau, presedintele american a legat apararea mediului inconjurator de dezvoltarea economica si de siguranta nationala.

Inaintea lui Bush, Arnold Schwarzenegger a anticipat trendul ecologist: in luna august 2006, guvernatorul Californiei a aprobat o lege care angajeaza statul respectiv sa reduca pana in 2020 intensitatea gazelor cu efect de sera emise in atmosfera cu 25%. In aceeasi perioada, in salile de cinema americane, filmul documentar An Inconvenient Truth, semnat de fostul vicepresedinte american Al Gore, film care ilustreaza povestea impactului schimbarilor climatice asupra mediului, inregistra un surprinzator succes de box-office.

Protocolul de la Kyoto, care a incercat sa-i determine pe marii poluatori sa se implice in reducerea emisiilor la nivelurile inregistrate in anii ’90 sau chiar sub acestea, nu poate fi insa considerat un esec total. Cel mai probabil, statele UE si Japonia isi vor atinge obiectivele asumate, chiar daca n-o va face si Canada. In plus, Kyoto a generat o piata globala pentru reducerea carbonului care inlesneste „taierea“ emisiilor intr-o maniera destul de eficienta. Actiunea nu va avea totusi un impact semnificativ asupra nivelului emisiilor si, implicit, asupra vitezei schimbarii climatice, pentru ca nu obliga tarile in curs de dezvoltare la a-si reduce propriile emisii. In plus, tratatul nu a fost ratificat de Statele Unite, cel mai mare producator mondial de gaz cu efect de sera. Cel mai mare nu pentru mult timp, fiindca, in fiecare an, China dezvolta o capacitate enorma de generare a energiei, derivata aproape in intregime din carbon, cel mai periculos combustibil. In scurt timp, China va depasi Statele Unite, in timp ce India vine si ea puternic din urma. Cat despre natiunile in curs de dezvoltare, acestea sustin, pe buna dreptate, ca daca tarile bogate sunt principalele vinovate de acutizarea problemei climatice, tot ele ar trebui sa fie si primele care sa incerce a o rezolva.

Ultima ora
La mijlocul lunii februarie, in cadrul unei videoconferinte prin satelit pe tema efectelor incalzirii globale, James E. Hansen, cercetator NASA, a anuntat ca, in pofida eforturilor internationale anuntate pentru urmatorii 10 ani, speciile de pe planeta noastra aflate deja pe cale de disparitie nu vor mai exista pana la finele acestui secol.

Hansen, care, din decembrie 2005, dupa o interventie in care invita la reducerea drastica a emisiilor de gaz cu efect de sera, a fost luat in colimator de Casa Alba. A specificat ca nu vorbeste in numele NASA, ci in al lui personal si a prezis ca, atunci cand incalzirea globala va creste cu pana la 3 grade Celsius, topirea calotelor polare si ulterioara ridicare a nivelului oceanelor va ingropa sub ape Florida, ca si mare parte din Louisiana si din coasta de est a Statelor Unite. Este imposibil de prognozat cu exactitate momentul in care se va intampla acest lucru. Dar se va intampla.

Hansen a mai precizat ca semnele incalzirii globale au inceput sa apara in mod dramatic in Groenlanda, unde gheata se topeste cu o viteza mult superioara celei de acum cinci ani, in timp ce nivelurile oceanelor sporesc cu 3,5 mm/an. Si ca o noua era glaciara va insemna extinctia umanitatii. Un om informat este pe jumatate salvat.

foto: Reuters, NASA, Rompres

FACTS

High-Frequency Active Aural Research

HAARP isi are cartierul general la Gokoma (Alaska) si este administrat de Aviatie si Marina laolalta. Utilat de Laboratorul de Cercetare Aviatica – Directia Vehicule Spatiale, HAARP este alcatuit dintr-un sistem de antene puternice, in masura sa genereze "modificari locale controlate ale ionosferei".

Omul de stiinta Nicholas Begich – activist al campaniei impotriva HAARP – descrie acest program ca fiind "…o tehnologie bazata pe raze extrem de puternice de unde radio care ajung in zonele ionosferei (stratul cel mai inalt al atmosferei), se concentreaza asupra acesteia si o incalzesc. In acel moment, undele electromagnetice ricoseaza pe Pamant si penetreaza orice lucru – viu sau mort." Cercetatoarea Rosalie Bertell descrie si ea HAARP ca fiind „…o soba gigantica, in stare sa cauzeze principala spartura a ionosferei, facand nu atat gauri, cat incizii lungi in stratul protector ce impiedica radiatiile letale sa bombardeze planeta.“ Bertell este de parere ca "cercetatorii militari ai Statelor Unite lucreaza la sistemele climatice ca arma potentiala." Adica la intetirea furtunilor si la devierea fluviilor de vapori ale atmosferei terestre in vederea producerii secetei sau a inundatiilor in anumite zone. HAARP a fost prezentat opiniei publice drept un program de cercetare stiintifica si academica. Totusi, documente militare ale Statelor Unite par a sugera faptul ca principalul obiectiv al HAARP este acela de a exploata ionosfera in folosul Departamentului Apararii. Fara a se referi explicit la HAARP, un studiu al Aviatiei SUA pune accent pe folosirea "unor modificari induse ionosferei" ca mod de a altera atat modelele climatice, cat si radarele si comunicatiile inamice. Acum, sustinatorii proiectelor de geoinginerie climatica se limiteaza la a spune simplu ca este vorba despre interventii rapide si eficiente, incercand sa transforme o problema care priveste pe toata lumea intr-una tehnica, de dezbatut intre specialisti. Conventia de la Geneva include insa printre "armele interzise" acest tip de metode "belicoase", care urmaresc sa modifice clima si mediul inconjurator. Exista infinite alte obiectii fata de geoinginerie, printre care si una estetica: rezultat al radiatiei solare difuzate de particule, mult mai mare decat cea reflectata, din cerul albastru nu ar mai ramane decat o amintire: ne-am uita in sus si am vedea vazduhul alb-galbui, desprins parca dintr-un oribil film de science-fiction.

Cronica fierbinte

1945
Matematicianul american de origine maghiara John Von Neumann, primul promotor al geoingineriei, preconiza un "razboi climatic" impotriva URSS.

1960-’70
Academicianul rus Mihail Budyko a formulat ipoteza conform careia, imprastiind particule de funingine pe o banchiza, aceasta ar putea fi topita in mod ireversibil.

1950-2003
Edward Teller , considerat parintele bombei H, a fost multa vreme unul dintre putinii avocati ai geoingineriei climatice. El a sustinut in 1997 necesitatea de a proteja Terra prin intermediul unui ecran de particule de sulf.