De la Pamant la Luna si de-acolo mai departe

Relansarea programului spatial american ofera NASA o noua orientare si obiective clare pentru viitor. Planul presedintelui american include mai multe scopuri: mai intai, „sa terminam ceea ce am inceput“, adica statia spatiala internationala, pana in 2010. Cercetarile de la bordul statiei se vor concentra asupra studierii efectelor pe termen lung ale calatoriilor spatiale asupra omului, pregatind astfel lungile calatorii din viitor. Dupa incheierea lucrarilor la statia spatiala, actualele navete vor fi retrase. In al doilea rind, Statele Unite vor construi un nou vehicul, numit vehicul de explorare cu echipaj (CEV – Crew Exploration Vehicle), care va fi gata in 2008, iar pana in 2014, acesta va putea fi trimis in prima misiune cu echipaj uman. „Al treilea scop“ a mai afirmat presedintele Bush, „va fi intoarcerea pe Luna pana in 2020, ca punct de plecare spre alte destinatii.“ Prelungirea sederii pe Luna si studiul resurselor acesteia, urmarind in principal obtinerea de energie si de aer respirabil, vor conduce la pregatirea expeditiilor viitoare spre Marte si chiar mai departe…

Aceasta declaratie a anuntat lumii noua strategie spatiala a NASA pentru urmatorii 25 de ani. In vederea atingerii respectivelor obiective, Casa Alba a cerut Congresului o suplimentare a bugetului NASA cu circa 12 miliarde de dolari in urmatorii cinci ani. Mai mult decat atat, administratia Bush va realoca proiectului martian inca 11 miliarde din fondurile destinate deja altor programe spatiale.

Strategie in trei etape
Noua strategie spatiala se intinde pe mai multe etape: Luna – Baza lunara – Marte. In acest context, Luna e privita ca un avanpost al calatoriei spre Marte. Baza lunara va fi trambulina lansarii omului spre Planeta Rosie, profitand de campul gravitational redus – fapt ce va asigura reducerea cantitatii de energie necesara si, evident, costuri mai mici pentru initierea calatoriei spre Marte.
Primul pas ce trebuie facut este inlocuirea actualei navete spatiale, aflata in functiune din 1981 si avand la activ circa o suta de misiuni. Am pomenit deja de CEV, noul vehicul spatial.

Etapa urmatoare va consta in construirea bazei lunare. Aici, astronautii vor efectua programe de cercetare in conditii de gravitatie redusa si observatii astronomice. Pentru asigurarea unei activitati cat mai indelungate, se va incerca folosirea resurselor lunare, printre care Heliu-3 (izotop care ar putea fi folosit drept combustibil sau pentru producerea de energie) si depozitele de apa de la poli. Un obiectiv de indeplinit va fi obtinerea oxigenului necesar habitatelor si serelor. Se are in vedere producerea hranei pe Luna prin construirea unor sere in care se vor experimenta culturi hidroponice (in solutii nutritive). O problema importanta care va fi tinuta sub lupa va fi reactia organismului uman la sederea indelungata pe Luna, atat din punct de vedere fizic cat si psihic, in conditiile in care viitoarele misiuni lunare vor dura mai multe saptamani.
Dupa Luna, urmatorul obiectiv al NASA va fi Marte. Iar termenul fixat pentru indeplinirea lui este, asa cum am spus, 2030. Scopul declarat: descoperirea unor noi forme de viata.

Proiectul NASA
Pentru urmatorii 12 ani, NASA va cheltui 200 de miliarde de dolari in scopul construirii unor navete care sa faca posibila intoarcerea omului pe Luna in 2018.
Luna trecuta, Senatul SUA a aprobat o crestere de 200 de milioane de dolari, astfel incat bugetul agentiei spatiale americane pe anul 2006 va fi de 16,4 miliarde de dolari.

In acest an, NASA a lucrat la un plan de construire a unei capsule pentru echipaj uman si a unui ansamblu format din modul lunar, modul de propulsie, lansatoare si tancuri de combustibil. Planul, numit Studiul de Arhitectura a Sistemelor Spatiale, are ca scop trimiterea pe Luna, pentru o misiune de sapte zile, a unui echipaj de patru persoane in 2018. In prima etapa, vor fi plasate pe o orbita terestra modulul de propulsie (care va fi folosit la intoarcerea pe Pamant) si modulul lunar. In etapa a doua, va fi lansat vehiculul de explorare, naveta propriu-zisa. Asamblarea intregului complex se va face pe orbita, de unde va porni misiunea spre Luna.

Unul dintre scopurile misiunii va fi acela de a demonstra ca resursele astrului noptii pot fi folosite pentru producerea de apa, combustibil si alte comoditati in vederea initierii de misiuni spre Marte.

Baza lunara
Astronomii spun ca au identificat deja un loc propice pentru instalarea bazei lunare. Acesta beneficiaza in permanenta de lumina Soarelui si este aproape de zonele in care se banuieste ca ar putea exista gheata. Locatia se afla in proximitatea polului nord al Lunii, intre craterele Peary, Hermite si Rozhdestvensky. Se estimeaza ca aici temperatura este stabila, intre –40 si –60 de grade Celsius (spre comparatie, in zona ecuatoriala, temperatura variaza intre -180 si �100º C). Locul este ideal pentru stabilirea coloniei, avand in vedere posibilitatea folosirii energiei solare.

Destinatia urmatoare
In 2003, NASA a lansat programul Prometeu, care are drept scop dezvoltarea de sisteme de propulsie bazate pe energia nucleara, in vederea misiunilor spatiale de lunga durata. Primele tinte au fost satelitii lui Jupiter: Europa, Ganymede si Callisto. Dar presedintele Bush a taiat fondurile pentru aceste destinatii, actuala strategie spatiala americana urmarind scopuri mult mai apropiate si mai repede realizabile, si a directionat fondurile spre reintoarcerea omului pe Luna. Luna, ca etapa a calatoriei spre Marte.

Destinatia: Luna. Dupa tragedia navetei Columbia, din 2003, NASA a cautat solutii alternative pentru calatoriile in spatiu. Una dintre ele este ascensorul spatial, un proiect mai vechi, la care se renuntase initial, fiind considerat irealizabil. Noile descoperiri in domeniul nanotehnologiei ar putea contribui insa la reluarea si finalizarea lui. Cu nanotuburi de carbon, de o suta de ori mai rezistente dar mult mai usoare decat otelul, ar fi posibila realizarea unui tunel lung de circa 100.000 de kilometri care sa lege Pamantul de spatiu. Odata construit acesta, n-ar mai fi o mare problema – spun specialistii de la NASA – realizarea unei cabine care sa functioneze ca un ascensor. Acesta ar urma sa transporte atat materiale, cat si personal uman. Conform agentiei americane, ascensorul spatial ar putea fi foarte economic: transportul materialelor in spatiu cu o naveta costa intre 10.000 si 40.000 de dolari pe kilogram. Cu ascensorul, costul s-ar reduce la doar 100 de dolari. „Nu este science-fiction“, a declarat Franco Ongaro, director de programe al Agentiei Spatiale Europene. „Dupa mine, ascensorul spatial va fi realizabil cand nanotuburile de carbon vor intra in productie de masa.“

25 mai 1961 John F. Kennedy anunta lumii ca pana la sfarsitul deceniului sapte omul va pune piciorul pe Luna. Asa a demarat programul Apollo, caruia i-au trebuit opt ani si unsprezece misiuni pentru a-si atinge obiectivul. Primele sase misiuni au fost de studiu si n-au lipsit incidentele, incepand chiar cu cea dintai, care a esuat la 27 ianuarie 1987, astronautii (Virgil Grissom, Ed White si Roger Chaffee) pierzandu-si viata. Dar, de la a saptea misiune incolo, roadele au inceput sa apara.

Apollo 7
11-22 octombrie 1968 Primele teste. Walter M. Schirra, Donn F. Eisele si Walter Cunningham au efectuat manevre de cuplare cu modulul lunar identice cu cele prevazute in cazul aselenizarii, chiar daca nu au avut cu ei si modulul lunar.

Apollo 8
21-24 decembrie 1968 In jurul Lunii. Frank Borman, James A. Lovell si William A. Anders au fost primii oameni care au vazut de aproape fata ascunsa a Lunii si cei dintai care au iesit din campul gravitational al Pamantului.

Apollo 9
3-13 martie 1969 Teste pe orbita. James A. McDivitt, David R. Scott si Russell L. Schweickart au testat pe orbita terestra desprinderea si cuplarea modulului lunar. A fost primul zbor cu echipaj uman al modulului.

Apollo 10
18-26 mai 1969 Aproape de Luna. Thomas P. Stafford, John W. Young si Eugene A. Cernan au facut repetitia generala pentru misiunea Apollo 11, mai putin aselenizarea. Stafford si Young au ajuns cu modulul lunar pana la 14 kilometri de suprafata selenara.

Apollo 11
16-24 iulie 1969 Aselenizarea. Primi pasi ai omului pe un alt corp ceresc au fost facuti de Neil Armstrong si Buzz Aldrin la 20 iulie 1969. Al treilea membru al echipajului a fost Michael Collins. Au ramas celebre cuvintele lui Armstrong: „Un pas mic pentru om, dar un pas urias pentru omenire.“

Apollo 12
14-24 noiembrie 1969 A doua aselenizare. Charles Conrad, Richard F. Gordon si Alan L. Bean au adus pe Pamant fragmente din sonda Surveyor III (cazuta pe suprafata Lunii in 1967).

Apollo 13
11-17 aprilie 1970 „Houston, Houston, avem o problema!“ Din cauza unei explozii intr-unul dintre tancurile cu oxigen, nava a fost avariata, iar echipajul (James A. Lovell, John L. Swigert si Fred W. Haise) a fost fortat sa se intoarca fara sa fi aselenizat.

Apollo 14
31 ianuarie – 9 februarie 1971 A treia aselenizare. Alan B. Shepard, Stuart A. Roosa si Edgar D. Mitchel au dus la bun sfarsit misiunea incredintata echipajului de pe Apollo 13 – aselenizarea in zona craterului Fra Mauro si colectarea de roci.
Apollo 15
26 iulie – 7 august 1971 Vehiculul lunar. Pentru prima data, astronautii care au aselenizat au folosit un mijloc de transport (Lunar Roving Vehicle – LRV). Echipajul a fost alcatuit din David R. Scott, Alfred M. Worden si James B. Irwin.

Apollo 16
16-27 aprilie 1972 Expeditie de cercetare. John W. Young, Thomas K. Mattingly si Charles M. Duke au recoltat roci, au facut fotografii si au folosit pentru prima oara un spectrograf.

Apollo 17
7-19 decembrie 1972 Ultima misiune. Eugene A. Cernan, Ronald E. Evans si Harrison H. Schmitt au incheiat misiunile Apollo. 14 decembrie 1972 este ultima zi in care un om (E. A. Cernan) a calcat pe solul lunar.

Pe 20 iulie 2009 se implinesc 40 de ani de la aselenizare, 40 de ani de cand omul a pus piciorul pe Luna. Aniverseaza evenimentul alaturi de DESCOPERA.ro.