Cosmosul este un mecanism foarte ordonat, care cuprinde structuri complexe de milioane de stele, praf cosmic si planete, structuri numite galaxii. Miscarea stelelor este guvernata tot de gravitatie, iar spatiul dintre galaxii este aproape pustiu. „Autostrada“ spatiului este traversata de miliarde de „vehicule“, dar fara restrictii de viteza. De aceea, si in spatiu se produc numeroase „accidente de circulatie“, iar in urma lor se nasc alte structuri cosmice. Totodata, gaurile negre, acesti canibali galactici, la fel de bizari si de neintelesi ca Triunghiul Bermudelor, inghit anual milioane de galaxii mici. Deci si in Cosmos exista moarte. Unii filosofi antici au sustinut chiar ideea reincarnarii oamenilor in stele. Nu ne-au spus, insa, in ce se metamorfozeaza stelele dupa ce trec in nefiinta… In folclorul romanesc, se spune ca o stea cazatoare anunta moartea unui om. Poate ca exista intr-adevar o legatura intre oameni si stele.
Tot acolo, la munte, in acea noapte de vara cu cer feeric, am simtit ca exista cineva acolo, sus, dincolo de stele, de nebuloase si de galaxii, care ne vegheaza permanent. Cel care a facut cerul odata cu Pamantul si, in ziua a patra, a zis „Sa fie luminatori pe taria cerului… si a vazut ca este bine.“
Ochii lui Sauron
NGC 4631, NGC 67519 si Monoceros
Galaxia NGC 4631 ( este situata la aproape 27 de milioane de ani-lumina de Pamant, in constelatia Canes Venatici, si se pare ca este foarte asemanatoare Caii Lactee. NGC 67519 este o nebuloasa planetara neobisnuita. Straluceste in constelatia Aquila asemenea ochiului gigantic al lui Sauron din Lord of the Rings si este formata, in mare parte, dintr-un nor de gaz emis acum cateva milioane de ani de catre steaua arzatoare din centrul sau. La 20.000 de ani-lumina de Pamant, in constelatia Monoceros (Unicorn), se afla steaua V838 Monocertis, care lumineaza de 600.000 de ori mai puternic decat Soarele.
Nebuloase nascatoare de stele
Orion si Trifid
Nebuloasa Orion, denumita stiintific NGC 1999, se afla in Calea Lactee, la 1.500 de ani-lumina de Pamant. Nu are lumina proprie si este situata intr-o regiune unde se nasc permanent noi stele. Nebuloasa Trifid se gaseste in constelatia Sagittarius, la 5.400 de ani-lumina de Terra, si este considerata o adevarata pepiniera stelara. Embrionii stelari sunt reprezentati de catre norii de praf rosu din partea intunecata.
Black Hole Sun
Soarele si Vulturul
La lumina ultravioletelor, unele regiuni ale Soarelui par negre, dar temperaturile lor ating cateva mii de grade Celsius.
Nebuloasa Vulturului este un „turn inflacarat“ care contine gaze, pulbere si pui de stele. Gazele care fierb aici produc ceata in jurul nebuloasei si o supralumineaza aievea, tridimensional. Nuantele albastre provin de la oxigenul incins, iar cele rosii sunt efectul hidrogenului supraincalzit.
Space Man, Space Man
Paianjenul Rosu, Messier 64, Marte si Centaurus A
Nebuloasa planetara Paianjenul Rosu are in centru una dintre cele mai mici stele albe identificate pana acum, stea care emana gaze cu viteze de pana la 1.000 de km/s. Se afla la o distanta de 4.000 de ani-lumina de Pamant. Galaxia Messier 64 este poreclita Ochiul Diavolului si s-a format in urma unei coliziuni intre alte doua galaxii. La o prima vedere, toate stelele ei se rotesc in aceeasi directie, dar s-a descoperit ca, in unele regiuni ale galaxiei, gazele si anumite stele se rotesc, bizar, in directie opusa. Craterul Rabdarii de pe Marte este deosebit prin crestele dunei, care au acumulat mai mult praf decat versantii si portiunea plata dintre ei. O imensa gaura neagra ascunsa in centrul galaxiei Centaurus A se hraneste cu galaxiile mici cu care intra in coliziune.